Invitatia in NATO, buna dar insuficienta

Decizia NATO de a invita Romania sa devina un membru de-jure este un eveniment istoric pentru Romania, care confirma adeziunea tarii la un nou set de valori si la un nou sistem economic. In pofida faptului ca NATO este o alianta politica si militara, o parte importanta a factorilor de decizie locali si a populatiei spera ca apartenenta la NATO va aduce Romania mai aproape de nivelurile de prosperitate ale celorlalti membri. Astfel de asteptari se bazeaza in special pe ideea ca investitiile straine directe (ISD) si investitiile de portofoliu (IP) vor exploda stimulate de securitatea crescuta oferita de Romania investitorilor . Asteptarile noastre sunt mai moderate.

Investitorii de portofoliu – neutri la invitatia NATO
Decizia NATO de a invita Romania a avut un impact neutru asupra obligatiunilor romanesti tranzactionate pe pietele internationale. Ar trebui ca aceasta sa ne surprinda?
Preturile si randamentele la care obligatiunile Romaniei sunt tranzactionate sunt indicatori sensibili ai apetitului investitorilor pentru asumarea de “risc romanesc”. Preturile mai mari (randamentele mai mici) sugereaza un interes mare in a avea expunere la Romania, in timp ce preturile mai mici (randamentele mai mari) arata ca investitorii considera Romania ca fiind o investitie mai riscanta. Pe parcursul ultimilor ani am fost martorii unui declin constant al randamentelor obligatiunilor suverane sub impactul perspectivelor economice semnificativ imbunatatite. Pe langa aceasta tendinta generala, preturile au aratat si anumite variatii bruste in 2002 sub impactul anumitor evenimente. Pentru a analiza aceste variatii, am folosit emisiunea cu maturitate in 2008, o emisiune care poate fi considerata reprezentativa si pentru celelalte emisiuni ale Romaniei.
Un lucru care surprinde in 2002 este influenta minima pe care relatia dintre Romania si FMI a avut-o asupra pretului obligatiunilor. Nici amanarea transelor FMI in februarie si mai, nici reluarea finantarii in septembrie nu au dus la variatii semnificative ale preturilor. Chiar si cresterea rating-ului de tara de catre Standard&Poor’s si Fitch in aprilie si au mai avut o influenta relativ limitata in conditiile in care piata ajustase preturile cu anticipatie.
Cele mai spectaculoase variatii au fost induse de stirile referitoare la integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Anuntul Comisiei Europene conform caruia Romania va fi sprijinita sa adere la UE in 2007 si decizia Moody’s de a creste rating-ul candidatilor la admitere in  2004 a dus la o scadere semnificativa de randament pentru obligatiunile romanesti. Un impact similar a mai avut doar decizia oarecum neasteptata a Fitch de a creste ratingul la BB-.
Principala concluzie care poate fi trasa este ca FMI pare sa nu mai reprezinte principalul barometru al reformelor din Romania, investitorii preferand sa isi faca propriile evaluari sau sa se bazeze intr-un mod selectiv pe agentiile de rating. Din acest punt de vedere, modul in care decizia Moody’s de a creste ratingul a opt candidati la aderare a “ricosat” in obligatiunile bulgaresti si romanesti sugereaza ca piata isi realizeaza propriile evaluari atunci unele agentii de rating sunt prea lente in actualizarea evaluarilor.
Dar cel mai important factor de natura a stimula interesul investitorilor pare sa fie avansul Romaniei intr-o directie convergenta cu UE. O inaintare consecventa in aceasta directie garanteaza ca reformele legale, politice si economice sunt in grafic si asta pare sa fie lucrul cel mai important pentru investitorii care decid daca sa aiba expunere la Romania. Aceasta explica intr-o mare masura de ce invitatia NATO a fost considerata ca un eveniment ce nu modifica substantial imaginea Romaniei care este deja reflectata de preturile actuale ale obligatiunilor.
Aceasta afirmatie pare sa fie confirmata si de bursa, unde decizia istorica a NATO a avut zero-impact. Pentru aceia care ar putea sugera ca este prea devreme pentru a trage concluzii, putem sa analizam ce s-a intamplat pe bursa din Budapesta dupa ce Ungaria a fost invitata sa intre in NATO in 1997.
La prima vedere, invitatia a avut un important impact pe termen mediu asupra valorii medii a tranzactiilor zilnice. Daca ne uitam insa la capitalizarea pietei, care este reprezentativa atat pentru evolutia preturilor cat si pentru tendinta listarilor nete, observam ca impactul a fost deosebit de limitat. Aceasta inseamna ca piata a fost timp de doi ani mult mai lichida, dar pretul actiunilor nu a crescut intr-un mod semnificativ. Aceasta ar trebui sa-i aduca cu picioarele pe pamant pe cei care spera intr-un efect-NATO asupra bursei noastre.

Sunt investitorii strategici diferiti?
Argumentele prezentate pana acum pot fi considerate o dovada importanta a faptului ca este putin probabil sa vedem o importanta schimbare de atitudine din partea investitorilor de portofoliu in urma invitatiei NATO. Este probabil ca o atitudine similara sa vina si din partea investitorilor strategici?
Opinia noastra este ca investitorii strategici chiar mai “pretentiosi” in luarea deciziei de a investi in Romania. Pe langa parametrii macroeconomci care stau la baza deciziei investitorilor de a cumpara obligatiuni suverane, investitorii strategici sunt interesati intr-o mare masura si de calitatea mediului de afaceri. Pentru acesti investitori o investitie sigura nu inseamna doar o siguranta de tip militar, ci si un mediu legal stabil, transparenta deciziilor guvernamentale, lipsa coruptiei si, in general, un mediu de afaceri predictibil in care pot sa construiasca planuri de afaceri aplicabile. Multitudinea acestor criterii sugereaza ca investitorii strategici tind sa aiba o aversiune mai mare fata de risc decat investitorii strategici deoarece atat costurile lor de intrare cat si cele de iesire sunt mai mari. Pentru a incerca sa anticipam in ce masura atitudinea investitorilor strategici se va modifica dupa invitatia NATO putem analiza evolutiile pre- si post invitatie in Cehia, Ungaria si Polonia.
Asa cum arata graficul, invitatia NATO a avut un impact nesemnificativ asupra volumului ISD in Ungaria si Polonia care au fost din punct de vedere geografic mai apropiate de situatia actuala a Romaniei, fiind in acel moment “tari de frontiera”. Volumul ISD era deja semnificativ cu mult inainte de invitatia NATO, stimulate de mediul de afaceri atractiv oferit de cele trei tari. Cauza acestor tendinte se regaseste in faptul ca investorii strategici evalueaza “siguranta” investitiilor lor utilizand un set de criterii intre care securitatea militara a inceput sa joace un rol din ce in ce mai mic in ultimii ani.
Toate elemente analizate sugereaza ca doar apartenenta la NATO nu va fi suficienta pentru a stimula increderea investitorilor, fie ei de portofoliu sau strategici. Pentru a fi martorii unei cresteri semnificative a investitiilor straine, Romania va trebui sa avanseze cu indrazneala pe drumul reformelor. Din acest punct de vedere, apartenenta la NATO nu va avea darul sa ne ofere un cec in alb.