Ipocrizie si ignoranta

Am dorit sa realizez o ancheta literara pe tema disparitiei fizice a poetului dintr-o lume in care acesta si-a cladit existenta doar pe iluzia invingerii ignorantei si a indiferentei care, din ce in ce mai firesc, se asaza in lume, o lume secatuita parca de suflet, dar, paradoxal, plina de energie malefica.

Am ales ca subiect concret disparitia lui Mihai Ursachi.

Eram convins de existenta poetului in constiinta intregii natiuni, desi acum natiunea nu mai este depozitara valorilor autentice ale culturii care au adus-o pana aici, ci o sita care cerne alta faina, pastrand spre dospire tarata atat de utila porcilor. Speram, eliminand constiinta colectiva, ca macar in constiinta confratilor, poetul si legenda lui sa traiasca in timp, sa se exprime prin elementele valorii sale, cladita cu sacrificii si renuntari la cele mai dulci si mai rodnice fapte ale vietii sociale.

N-a fost deloc asa. La apelul meu transmis in anumite medii culturale din centrele mari ale tarii, am primit raspunsuri greu suportabile. Pusesem trei intrebari care-l aveau ca subiect de cercetare, cum am spus, pe poetul Mihai Ursachi, a carui disparitie starnise in lumea culturala moldava un interes deosebit.

Cei mai multi au spus ca nu stiu prea multe lucruri despre poetul Ursachi, cu atat mai putin despre omul si legenda acestuia. Vagi amintiri de pe la Europa Libera, unele impresii adunate de ici, de colo. Si atunci m-am intrebat: daca despre un poet ca Mihai Ursachi, dublat de un autentic om de cultura, nu se stie mai nimic, atunci ce se va intampla cu alti poeti despre a caror prezenta cei mai multi nu stiu nimic? Poate fi acesta un motiv de ingrijorare pentru poetii acestei tari in care efectele ignorantei se vad din ce in ce mai bine de la o zi la alta prin proasta vorbire a limbii romane? Desigur ca ingrijorarea exista doar printre poetii limbii romane si mai putin in amintita constiinta generala a natiei. Nu sunt deloc straine de aceste efecte devastatoare regimurile prin care am trecut de-a lungul a peste saizeci de ani, rastimp in care promovarea valorilor autentice in scoli a fost inlocuita cu impunerea nonvalorilor dispuse sa produca literatura ideologica, lipsita de substrat traditional autentic, de interesul pentru conectarea si conexarea la marile valori culturale ale lumii. La fel se petrec lucruile si in prezent, sistemul de selectare si de alcatuire a manualelor scolare de literatura romana producand aceleasi slabe modele educationale.

Luand deci in calcul ignoranta si ipocrizia care domina constiinta acestor timpuri devastatoare, nu m-ar mira faptul ca romancele sa se hotarasca sa nu mai nasca poeti, din simplul motiv ca a fi poet in tara limbii romane este din ce in ce mai rusinos, mai umilitor, mai lipsit de perspectiva.