Iranul de azi, Iranul etern/ de Stelian Țurlea

Daniela Zeca-Buzura

Zece zile sub văl

Ten days under the Veil

Editura Litera

Fotografii de Mihai-Adrian Buzura. Traducere în limba engleză de Alistair Ian Blyth. Nu e un jurnal clasic de călătorie, nici un ghid turistic sau un album al monumentelor istorice, ci aproape toate la un loc. După romanele inspirate de călătoriile în lumile mirifice ale Orientului, Daniela Zeca-Buzura a realizat acest album bilingv, de o calitate tehnică ireproșabilă, împreună cu soțul ei, director de imagine la Televiziunea Română, cu care este căsătorită de zece ani și cu care se completeză reciproc.

A călătorit în Iran aproape o mie de kilometri de la Teheran la Esfahan și Yazd. Daniela Zeca-Buzura a știut să vadă: “Ce are Orientul în plus e lumina. Nu degeaba impresioniștii căutau asta. Am văzut în Magreb orașe deșertice, pe care le-am adorat, și nisipul portocaliu al Emiratelor Arabe, dar în Persia deșertul e altfel, așa cum nu bănuiam. Nu vezi asta în Teheran, care e o metropolă a Iranului islamic, acaparantă și cosmopolită, dar o simți mai departe, în provinciile presărate în podiș, într-o tăcere fierbinte de praf și de rocă. Din capitală la Esfahan am mers patru ore, drum întins, cu mașina, într-o muțenie de peisaj selenar, în care zăcăminte de sare, aflate la suprafață, ridicau înspre nori turbioane de cristal alb, care cu siguranță îți tulburau setea.”

Excelente paginile din ziua a șasea, despre Focul lui Zoroastru. “În Iran, Zoroastru e mai mult decât un profet. Zoroastru e Soarele pe Pământ, revelat cu mai bine de șase sute de ani înaintea preceptelor lui Hristos, în așa fel încât întâietatea viziunii sale, așa cum ne e transmisă din cânturile păstrate ale Avestei, poate fi atestată, cel puțin cronologic, drept creuzetul tuturor celorlalte religii mari care au urmat. Creștinismul, iudaismul, dar și multe dintre versetele Coranului au împrumutat concepte și simboluri importante din cultul mitraic și din venerarea lui Ahura Mazda. Zoroastrienii, în schimb, au rămas o castă închisă și rezistentă la contaminări, fidelă virtuților focului, care le-a ars neîntrerupt pe altarele templelor, în pofida prigoanei, a persecuțiilor sau a intoleranței de orice fel.

Minoritate religioasă recunoscută în prezent în Iran, deținătoare a două locuri în Parlament, restrânsa comunitate a zoroastrienilor se bucură, în orașe, de un prestigiu moral absolut. Sunt considerați cei mai cinstiți și mai harnici dintre localnici, iar în Yazd, unde adepții lui Zoroastru abia depășesc șapte mii de suflete, am auzit un proverb care spune: «Dacă într-o închisoare se află șapte învinuiți, sigur, nici unul nu e zoroastrian.»”