Irlanda rezista Europei

Referendumul irlandez organizat la 12 iunie 2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona a blocat iarasi masinaria europeana. Ideea supusa consultarii fusese una plina de bun-simt: UE cu 27 de membri are nevoie de o “Constitutie” capabila sa-i confere personalitate juridica.

Pe cale de consecinta, Europa unita are nevoie de o politica externa (pe cat posibil) omogena, dar si de noi institutii, apte sa contribuie la fluidizarea deciziilor comunitare. Iata insa ca irlandezii care au votat NU au vazut cu alti ochi propunerea aceasta perfect rationala.
Cum se explica un asemenea rezultat in cadrul unui stat care a cunoscut prosperitatea mai ales dupa integrarea in UE? O ancheta publicata in paginile publicatiei Irish Times arata ca primul motiv de respingere (cu circa 35% din total) rezida in banalul fapt al ignorantei. Oamenii pur si simplu nu au inteles despre ce este vorba, desi guvernul a trimis fiecarui alegator, prin posta, doua brosuri cu desene clare, pedagogic simplificate…
Protestatarii au preluat impulsul negativ al mai multor factori pragmatici. Au intrat in joc temerile agricultorilor irlandezi cu privire la reforma PAC (soldata cu reducerea subventiilor), in vreme ce micii patroni s-au temut de o eventuala unificare fiscala paneuropeana care le-ar diminua avantajele de care beneficiaza in prezent. De partea sa, Sinn Fein – gruparea care a purtat greul luptelor din nordul insulei – este natural antifederalista, mai ales acum, cand roadele liniei sale nationaliste incep sa poata fi culese…
Au contat insa si anumite trasaturi de psihologie populara. Nu este vorba despre votul negativ intern, reportat la nivel european, cum s-a intamplat cu francezii nemultumiti, in urma cu cativa ani, de politica lui Jacques Chirac. Stari de spirit mai putin furioase s-au conjugat pentru a garanta victoria NU-ului. De pilda inclinatia electoratului de a privi cu suspiciune cauzele sustinute de majoritatea partidelor politice din insula. Bertie Ahern, unul dintre cei mai proeminenti lideri ridicati vreodata la Dublin, a mai pierdut, din acelasi reflex colectiv, doua referendumuri: cel pe seama Tratatului de la Nisa (din 2001) si cel pe subiectul liberalizarii avortului, un an mai tarziu… Poate ca alegatorii sunt multumiti de executivele ultimilor ani, pentru ca acestea le-au ridicat nivelul de trai la un standard nesperat, dar nu au deloc incredere in ansamblul clasei lor politice, suspectata de “complicitati” dubioase cu aroganta casta a eurocratilor de la Bruxelles! E o caracteristica “independentista” mai larg anglo-saxona.
Popoarele cu aceasta mentalitate nu vor sa fie conduse spiritual de… pontifii romani (a fost cazul englezilor sub Henric al VIII-lea) sau de catre “domnii” fara chip din capitala institutionala a Uniunii Europene… De altfel presa britanica a fost prima care a dedramatizat, in plina chermeza eurosceptica, consecintele lui 12 iunie. Ne ramane sa vedem daca eurocratii vor trage de aici concluziile asteptate.