Irlanda & Scotia

Cand am inceput sa-mi creionez planul de calatorie, mi-au venit in minte trei nume: Dublin, pentru ca ramasesem din copilarie cu imaginea celui mai misterios personaj feminin dintr-un film, o femeie care se ascundea de familie in capitala Irlandei, Belfast, dar si pentru ca voiam sa stiu daca „problemele” (asa cum le spun localnicii) dintre protestanti si catolici mai incita inca spiritele sau sunt doar evenimente de domeniul trecutului si Edinburgh, pe care l-am vazut impunator doar in fotografii. As fi vrut sa vad mai mult, dar obisnuita fiind cu sintagma „la noi distanta se masoara in ore, nu in kilometri”, m-am linistit pe moment, incercand sa ma pacalesc cu ideea ca sunt tanara si ca voi avea timp sa le vizitez pe toate. Ajunsa acolo, tentatia a fost insa prea mare, mai ales ca multe orase s-au lasat descoperite incetul cu incetul. Daca Scotia imi era cunoscuta ca tara celor 3.000 de castele, Irlanda isi ascunde cat mai bine comorile de ochii turistului consumerist. LocO excursie de o zi cu autocarul avea sa ma duca departe de tumultul orasului, printre castele istorice in ruina, zeci de terenuri de golf si pajisti cat vezi cu ochii. Dupa un scurt popas la Old Bushmills, cea mai veche distilerie din lume (1608), unde nu te mai servesc la discretie cu licorile bahice (pentru ca acest sport atragea prea multi turisti, trecerea pe la distilerie fiind in sine o excursie), am ajuns la Carrick-a-Rede, un pod din franghii care traverseaza o prapastie de 30 de metri adancime. M-am indragostit pe loc de culori, de esentele tari. Intotdeauna am crezut ca imaginile de pe internet sunt photoshopate si ca nu exista atatea nuante de verde care se combina perfect cu bleu-ul si albastrul sarat al marii, atata liniste, atatea pasari albe care sa zboare pe sub tine. Traversarea podului de 20 de metri lungime si un metru latime, care leaga stancile abrupte de la malul marii de o mica insula de piatra nu am facut-o din dependenta de adrenalina, ci pur si simplu pentru a ma vedea in „mijlocul marii”. Nu as mai fi plecat daca nu as fi stiut ca intr-o jumatate de ora aveam sa vad o alta minune a lumii – Giant Causeway (Digul Uriasul). 40.000 de coloane din bazalt intra in Marea Irlandei, creand o adevarata simfonie de griuri. Plaja formata din pietre hexagonale de o simetrie absoluta este locul perfect pentru a ramane sa vezi apusul. Legenda spune ca acest „monument” a fost creatia uriasului Finn McCool, care a dorit sa-si faca drum spre Scotia pentru a-l intalni pe rivalul sau, uriasul Benandonner. O explicatie mai prozaica este ca pietrele multifatetate s-au format din lava, in urma cu 60 de milioane de ani, in urma eruptiei unui vulcan. Miscarile seismice au avut de asemena o contributie importanta, cizeland pietrele in zeci de mii de coloane hexagonale.
Intr-o singura zi am avut timp sa vad toate astea, sa trec prin Belfast si sa ma intorc in Dublin pentru a planifica o alta excursie. 
Sudul m-a impresionat in mod diferit (si nu ma refer la preturile exorbitante la mancare, bauturi, cazare sau imbracaminte, cam la acelasi nivel cu Dublinul). Concureaza puternic cu capitala, atat ca centru cultural, cat si ca atmosfera. Are pana si un rau care-i traverseaza centrul, dar parca cladirile sunt mai noi. La doar 20 de kilometri, un oras colorat pe care il poti strabate in mai putin de doua ore se ridica pe o colina de unde poti vedea marea. Cobh pare un curcubeu vazut de pe terasa dealului dominat de Catedrala St. Colman, si asta datorita sutelor de case lipite unele de altele, dar purtand fiecare cate o culoare distinctiva.
Cine rezista sa faca un tur al orasului, sa urce toate strazile, unele inclinate la 45 de grade si sa coboare pe langa lantul acela neintrerupt de case colorate merita din plin un pint de cidru rece la terasa unui bar din port. Pentru mine a fost premiul de care m-am bucurat cel mai mult.
Dupa cinci zile petrecute in Irlanda, mi-am luat bagajele si am zburat spre Liverpool, care la prima vedere nu mi-a facut o impresie atat de buna. Exceptand portul si zona docurilor, care la apus preiau o lumina aparte, ajutate fiind si de cladirile din caramida rosie dimprejur, orasul mi-a dat impresia de un amestec nu foarte fericit de arhitectura veche si cladiri moderne. In plus mi s-a parut murdar, dar mi-am dat seama ca am ajuns in timpul unei sarbatori, cand toata lumea era plecata si probabil firmele de curatenie aveau liber. Mi-au placut oamenii in schimb.
Barurile sunt pline de clienti de toate varstele care invariabil intreaba de unde vii si daca iti place orasul lor, mai ales acum, pe timp de criza, cand toate sunt ieftine, iar magazinele au reduceri. Pana am plecat, mi-am mai indulcit gandurile despre Liverpool, dar si asa, am ramas cu impresia unei carti scrise de un autor foarte bun, dar care nu se poate ridica la nivelul capodoperei acestuia. Manchester este mult mai ordonat, mult mai elegant, chiar sobru as putea spune, dar si oamenii i-au preluat din atitudine. Nu degeaba este unul dintre primele orase industrializate ale lumii, dar poate si din acest motiv nu am stat mai mult de o zi in orasul din nord-vestul Marii Britanii. 
Ultima parte a vacantei mi-am petrecut-o in Scotia, iar sederea mea in Edinburgh s-a transformat in plimbari atat prin capitala, cat si in Sterling, unde s-a filmat Braveheart, in Aberdeen, orasul din granit si in StoneHaven, la castelul Dunnotar.
Primul lucru pe care l-am facut in Edinburgh a fost sa ma asez la o masa si sa savurez bucate traditionale. Meniul zilei- haggis cu piure de cartofi (haggis este un fel de placinta cu maruntaie de oaie-inima, ficat, plamani- tocate cu ceapa, faina de ovaz si amestecate cu seu si condimente). Pentru opt lire am mancat pe saturate acea combinatie reusita, chiar daca la inceput nu prea m-au incantat ingredientele. Orasul m-a captivat din prima clipa – Castelul din mijlocul orasului, asezat pe o stanca vulcanica, pe care il poti vedea din orice loc, dar mai ales din parcurile Princes Street Gardens, unde este o placere sa stai ore intregi pe iarba rece, jocul de umbre si lumini din parcurile gigant (cat trei terenuri de fotbal la un loc) sau luciul pavajelor din granit. Este un oras terasat, cu strazi suspendate si cladiri impunatoare din piatra, decorat cu magazine de suveniruri, cu oameni care intra in baruri imbracati in kilturi, cu cimpoieri. De parca nu as fi urcat destul, am tinut mortis sa ajung in varful Calton Hill, de unde am avut o panorama extraordinara, dar cum spunea tovarasul de calatorie, „orasele trebuie construite pe dealuri. Lasati campia pentru animale”.
Aberdeen este orasul „absurdului”. Pretul unei camere la hotel se dubleaza in timpul saptamanii, cazare gasesti doar in weelend, iar griul care domina orasul (fiind construit in intregime din granit) straluceste daca ai norocul sa ajungi acolo intr-o zi cu soare. Explicatii se gasesc. Vin foarte multi muncitori in industria petroliera care ocupa casele de oaspeti, hostelurile sau hotelurile, iar cladirile sunt foarte curate, poate prea curate. Zapacita de atatea contraste, am plecat spre ultimul punct de pe harta punctelor „de vizitat”. Stonehaven, cu tot cu portul sau, cu castelul de la malul marii si cu hectare intregi de pajisti mi-au pus in fata imaginea a ceea ce visam sa vad si sa fac in Scotia. Am mers ore intregi pe o carare ingusta. La dreapta mea, vantul facea valuri prin iarba cruda, in timp ce sute de iepuri de camp sareau deranjati probabil de doua figuri straine, iar la stanga, marea mangaia linistita stancile abrupte.
Nu m-am intors cu multe suveniruri, dar tinand cont ca am avut sase carduri de memorie la aparatul de fotografiat, cred ca imi ajunge. Oricum, dupa vacanta am inceput sa pun mai mult pret pe culoarea verde si sa vreau sa ma intorc.
Indiferent daca preferati sa va planificati riguros vacantele sau daca „spontaneitate” este cuvantul definitoriu pentru voi, o calatorie in Scotia si Irlanda capata mai mult farmec cu ajutorul unui card premium MasterCard. In primul caz, trebuie doar sa tastati pe Google „Scotland castles bookings” sau ceva asemanator si veti fi surprinsi de rezultat – un sejur regal este la doar cateva clickuri distanta. Daca utilizati cardurile premium MasterCard va puteti achizitiona un pachet turistic generos in doi timp si trei miscari, fara obisnuitele batai de cap: vizita la agentia de voiaj, incheierea unei asigurari de calatorie sau gestionarea situatiilor neplacute, cum ar fi pierderea banilor. Toate acestea sunt rezolvate datorita serviciilor complexe de asistenta atasate unui card premium MasterCard®. Asigurarea impotriva fantomelor nu este, totusi, inclusa, asa ca vizita la un castel bantuit va fi pe propria raspundere. De asemenea, daca preferati neprevazutul, veti fi avantajati deoarece veti putea plati cu cardul in numeroase locatii, de la magazine de suveniruri pana la benzinarii, in drumul catre urmatorul punct de atractie.