Isabella Ginor si Gideon Remez

Munca istoricului a fost adesea comparata cu cea a unui criminalist obsedat de suspecti, de eventualele mobiluri ale infractiunii si de indicii. Un demers meticulos care nu refuza interpretarea si imaginatia, dar insista asupra “probelor”. Gideon Remez si Isabella Ginor, doi autori israelieni, compara insa istoriografia cu jurnalismul de investigatie. Cartea lor, Foxbats deasupra Dimona: Jocul nuclear al Uniunii Sovietice in Razboiul de sase zile, contesta viziunea “ortodoxa” asupra evenimentului. Astfel, autorii sustin ca Razboiul de sase zile (5-10 iunie 1967) – in cursul caruia Israelul s-a confruntat cu o coalitie formata din Egipt, Iordania si Siria – a fost, de fapt, “inspirat in mod deliberat” de Moscova, care cauta un pretext pentru a interveni direct, in scopul de a anihila programul nuclear israelian.
Autorii marturisesc faptul ca lucrarea a avut drept punct de pornire descoperirea intamplatoare a unui articol publicat in Ucraina, in 1999, potrivit caruia un obscur ofiter sovietic, Iuri Kripunkov, declara ca ar fi primit, in chiar prima zi a razboiului, ordinul de a pregati un detasament de 30 de militari pentru o misiune in Israel. “Am intrat in acest rol de istorici revizionisti ca Alice in vizuina ei de iepure”, admit Isabella Ginor si Gideon Remez. Pentru a-si sustine teoria, autorii incearca sa demonstreze ca cele doua avioane egiptene MIG-21 care au survolat reactorul nuclear de la Dimona in zilele premergatoare conflictului erau, in realitate, avioane sovietice MIG-25 Foxbat. Mai mult, ei arata ca mai multe submarine sovietice au aparut in apele israeliene, indiciu al intentiilor belicoase ale Moscovei. In plus, depozitiile unor participanti la evenimente, identificati de autori, par a intari ipoteza. Astfel, un alt comandant sovietic, Vasili Resetnikov, a dezvaluit ca, in acea perioada, el si colegii sai au primit harti detaliate ale obiectivului Dimona, pe care urmau sa-l distruga. De asemenea, este citat un oficial din cadrul ministerului sovietic de Externe, Oleg Grinevksi, potrivit caruia evolutia razboiului “a salvat Dimona de la anihilare”.
Din pacate, dincolo de teza surprinzatoare, curajoaza si, poate chiar adevarata, argumentarea este mai putin temeinica. Neavand acces la arhivele sovietice sau la decidenti de rang inalt, autorii brodeaza pur si simplu gazetareste in jurul unor dovezi mai degraba circumstantiale.