Isarescu: Le-a venit si bancilor vremea de intarcare

Masurile de politica monetara aplicate de BNR in decursul ultimelor luni au starnit criticile unor bancheri, care considera ca scaderea brusca a dobanzilor sub presiunea angajamentului de liberalizare a depozitelor in lei pentru straini nu foloseste nimanui, in conditiile in care economia absoarbe foarte greu fondurile devenite dintr-o data disponibile. Cea mai recenta decizie – privind reducerea remunerarii rezervelor minime obligatorii constituite de bancile comerciale la BNR, de la 4% la 2% la lei, respectiv de la 1% la 0,7% la euro – este invocata de bancheri ca un element suplimentar de cost. BRD, de exemplu, estimeaza un cost de circa 7 mil. de euro din cauza acestei masuri care incurajeaza mentinerea supralichiditatii pietei. BCR are imobilizate sub forma rezervelor obligatorii fonduri in valoare de circa 1,5 mld. euro, suma care reflecta impactul reducerii dobanzii platite de BNR asupra veniturilor bancii. In final, cei mai afectati sunt tot clientii, care ajung sa plateasca scaderea dobanzilor la creditele in lei prin dobanzile real negative pe care bancile li le ofera la depozite. De la inceputul anului, dobanzile medii la creditele in lei pentru persoanele fizice au scazut de la 27% la 18%. Aceasta scadere s-a reflectat in ajustarea dobanzilor la depozite de la 13,5% la 7%, adica sub nivelul inflatiei estimat pe piata si chiar de BNR, prin marja de 1,5 % fata de tinta anuntata. Pentru clientii companii, creditele s-au ieftinit, in medie, de la 21% la 13%, in conditiile in care depozitele acestora au ajuns sa fie remunerate cu dobanzi de circa 6% fata de 12% in urma cu patru luni.

Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, a raspuns criticilor venite din partea bancilor comerciale intr-o declaratie acordata Ziarului Financiar:

“Liberalizarea contului de capital marcheaza un moment de cotitura pentru activitatea economica si financiara din Romania. Capitalurile vor fi mai ieftine si relativ abundente. Iar intermedierea financiara se va dezvolta in adevaratul ei sens, stimulata si de concurenta specifica pietelor functionale.

In acest context, cred ca le-a venit si bancilor comerciale vremea de intarcare. Nu mai au incotro si trebuie sa se gandeasca foarte serios cum sa castige din volum de operatiuni si nu din marje mari de dobanda.

Nu ar avea nici un rost sa stimulam economisirea doar pentru ca bancile sa vina cu banii stransi de la clienti si sa-i plaseze la BNR.

Daca ar fi adevarat ca economia nu poate absorbi credite, cu atat mai putin banii de la populatie ar trebui sa ajunga la BNR. Dar eu nu cred ca lucrurile stau chiar asa. Mai devreme sau mai tarziu, bancile se vor trezi si vor intelege ca profitul lor nu este un dat; trebuie sa munceasca pentru el si sa gaseasca clienti pentru credite eficiente.

Bancile vor lua in serios adevaratul rol de intermediari financiari. Cine sa se ocupe de formarea clientilor? Cine sa le dezvolte capacitatea de indatorare? Bancile insele trebuie sa contribuie la ajustarea structurala a economiei romanesti.

Inca o transa de negocieri cu FMI

Sunt optimist in privinta discutiilor pe care le vom purta in aceste zile la Washington. Cred ca in urmatoarele luni vom finaliza a doua si a treia evaluare a acordului incheiat anul trecut cu FMI. Problema sustenabilitatii fiscale pe termen lung ar trebui sa o discutam separat. Iar discutia sa inceapa chiar din tara, cu economistii nostri, astfel incat sa nu mai spunem ca FMI ne da lectii.

Este limpede ca pentru a putea absorbi fondurile structurale de la UE va trebui sa ajungem in cativa ani la o pondere mai mare a veniturilor bugetare in PIB, macar pana la 35%. Va trebui sa fie gandita o structura fiscala potrivita pentru atingerea acestui obiectiv. Pana atunci, stiu ca pozitia fiscala pe primele trei luni ale anului este suficient de puternica; simtim ca ne ajuta la procesul de dezinflatie si, probabil, vom ajunge la o formula de intelegere cu FMI.”