Isarescu si Stolojan pusi la murat

Cu ajutorul nepretuit al celei fara de pret care este clasa noastrac politica, un nou front de lupta a fost deschis in Romania, care va istovi pana si pe cei de la care mai putea veni o sansa pentru tara. Daca totul se va intampla asa cum cel putin s-a configurat pana in prezent, cele doua personalitati neimplicate politic – Isarescu si Stolojan – au fost atrase in combinatii politice care ii va situa in parti diferite ale baricadei. Astfel, in loc ca eforturile lor sa se conjuge pentru o necesara coagulare a actiunii in promovarea reformei, pentru o indispensabila mai mare coerenta a actului de guvernare, aceste eforturi se vor risipi in dispute, care de fapt nici nu sunt ale celor doua personalitati, ci ale fortelor politice care de-acum se vor afla in spatele lor. Cele doua personalitati se vor stradui sa demonstreze pe unde vor putea de ce credibilitate externa se bucura fiecare, in loc ca credibilitatea lor externa, realmente existenta, sa fie folosita in comun spre serviciul Romaniei.

Forta si credibilitatea celor doua personalitati statea tocmai in neinregimentarea lor politica si aceasta gratie faptului ca partidele din indiferent ce parte a spectrului politic au reusit, prin gestiunea complet neperformanta a treburilor tarii, sa demonstreze ca nu pot aduce celor multi decat acelasi lucru: umilinta din cauza saraciei si frustrare din cauza coruptiei.

De acum, asocierea lor unor tabere politice ii condamna atat pe dl Isarescu cat si pe dl Stolojan sa impartaseasca soarta acestor tabere si in ultima instanta sa aiba parte de tratamentul de care fiecare din ele se bucura in randurile populatiei. Cei ce si-au atras de partea lor personalitatile respective au facut-o pentru nici un alt motiv decat acela de a-si spori propria audienta folosind increderea populatiei in aceste personalitati. Cine a castigat si cine a pierdut, urmeaza sa se vada. Pentru ca, pana cand personalitatile respective sa reuseasca sa traga ele in sus fortele politice la care au aderat, s-ar putea sa se intample tocmai invers, urmand ca domnii Isarescu si Stolojan sa coboare ei treptat la cotele de audienta ale fortelor politice carora li s-au asociat.

Dl Stolojan a ales pana a cules! A spus candva ca nu se va inregimenta decat intr-un partid sau o coalitie in stare sa aiba o viitoare majoritate parlamentara, care sa poata forma Guvernul. S-a oprit asupra tandemului PNL-ApR, care nu trece insa de 17% in audienta si al carui candidat la presedintie, dl Melescanu, nu mai dispune decat de 10% din potentialele voturi ale romanilor. Cine pe cine va trage in sus si cine pe cine va trage in jos este aproape de la sine inteles! ai apoi eventuala coagulare PNL-ApR-Stolojan ar urma sa se faca in baza unui program – stati asa, tineti-va tare! – “social-liberal”! O aiureala perfecta, fara fisuri! L-am mai auzit si pe dl Iliescu despre economia “sociala” de piata! Dar, de parca n-ar fi fost de ajuns aceste abureli, aceiasi teoreticieni, care cautau sa identifice o doctrina FSN-ului domnilor Iliescu si Roman, inventeaza acum si “social-liberalismul” ca doctrina a domnilor Stoica si Melescanu. Caci, n-am putea crede cumva ca un asemenea “cal-magar” si-ar putea pune la caruta dl Stolojan, pe care il stim ca gandeste in spiritul economiei de piata, cu toata grija desigur pentru asigurarea unei protectii sociale serioase, care are nevoie doar de a fi infaptuita si nu de a fi fumigena de ametit electoratul.

Cat despre dl Isarescu, acesta pare sa fi optat pentru o asociere politica cu o structura inversa de audienta fata de cea din cazul d-lui Stolojan: nici macar 10% in ce priveste partidele si 17% in ce priveste presedintia. Problema este insa aceeasi: cine pe cine va trage in sus si cine pe cine va trage in jos?! ai nu este greu de ghicit care pe care! Macar dl Isarescu nu se ascunde in dosul a cine stie ce struto-camila doctrinara. Domnia sa merge pe mana FMI si Bancii Mondiale. Ca, de altfel, si partenerul sau de tandem, dl Constantinescu, care, mai degraba tradat decat sustinut de prietenii liberali ai domniei sale si ramas, de voie de nevoie, doar cu eternii taranisti, nu mai poate juca realmente decat pe cartea externa! Cu ce impact pentru electoratul romanesc, asta ramane de vazut!

Problema, marea problema a acestor combinatii politice este, in fiecare caz, cu cine se vor alia totusi asociatiile respective de partide, presedinti si fosti tehnocrati, pentru a ajunge la guvernare. Singurul aliat care practic poate duce pana la urma la guvernare este PDSR. Dar atunci candidatii-presedinti din tandemurile cu care se prezinta asociatiile in cauza vor ajunge sa fie cei sacrificati. Recurgerea la PDSR deriva pur si simplu din faptul ca, daca cele doua combinatii politice se unesc ele insele, nu au suficiente optiuni votante pentru formarea unei majoritati. ai daca, in scopul formarii unei majoritati, mai apeleaza si la PD, acesta le mananca pe amandoua cu fulgi cu tot: si cu presedinti, si cu fosti tehnocrati.