Istoria Transilvaniei/ de Radu Constantinescu

Sintezele istorice au fost dintotdeauna primite cu mare interes atât de către specialiști, cât și de marele public. Explicația este simplă: ambele categorii de cititori găsesc aici răspunsuri  concentrate la marile sau micile întrebări care îi frământă. Cu atât mai mult, apariția unei lucrări consacrate acelei regiuni a României, Transilvania, în jurul căreia s-au țesut atâtea legende și povești încât cu greu mai poți distinge granița dintre adevăr istoric și mitologie, trebuie privită ca un moment important în istoriografia românească. Cei care s-au încumetat la o asemenea întreprindere au fost doi istorici clujeni, Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, autori a numeroase studii și sinteze, din care amintesc recentul Compendiu de Istoria României, a cărui ediție a doua revăzută a apărut în 2007 la Cluj Napoca.

Particularitatea lucrării*) este dată, de bună seamă, de caracterul  cu totul și cu totul special, distinct, al acestui ținut. Într-adevăr, Transilvania este unicul loc de pe continentul nostru cu o structură culturală și confesională atât de complexă (în Cluj Napoca, de pildă, rezidă astăzi cinci prelați cu rang cel puțin episcopal !); de asemenea, este singurul loc unde monumentele în stilurile roman și gotic coexistă cu cele construite în stil bizantin, al Renașterii, în cel baroc sau Secession.  Iată cum caracterizează autorii în prima secțiune a cărții această realitate: „Într-un anume sens, Transilvania este o Europă în miniatură, cuprinzând deopotrivă grupurile etnice și lingvistice de bază (romanic, germanic și slav, plus cel fino-ugric) și principalele religii și confesiuni (ortodoxă, catolică, iudaică, culte protestante și neoprotestante etc) care dau personalitate continentului însuși…Toate aceste modele au fost, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, în pericol, s-au aflat în rivalitate și în dispută, și-au periclitat reciproc existența, dar au funcționat până la urmă concomitent, și s-au influențat reciproc, conferind unicitate lumii transilvane, cunoscute, de aceea, în unele cercuri, drept o lume a toleranței. Toleranța transilvană a însemnat, în funcție de realitate, dar și de interpretarea fiecăruia, acceptare și respingere în același timp, primire și excludere, egalizare și segregare, dând societății o formă și o funcționare sui-generis.”

Pornind de la aceste premise, cartea își propune să evoce viața tuturor locuitorilor care au trăit pe acest teritoriu din cele mai vechi timpuri și până astăzi și să prezinte evoluția unor asemenea fenomene de-a lungul istoriei, prioritățile și felul cum au evoluat lucrurile deopotrivă în context local, regional, național și european.

Capitole speciale sunt consacrate momentelor importante din istoria Transilvaniei, care au născut de-a lungul anilor polemici și controverse. Sigiliul Romei (formarea poporului român), Domnia lui Mihai Viteazul în Transilvania, Revoluția de la 1848, Dualismul austro-ungar, Transilvania după 1920 beneficiază de analize extinse, însoțite de o bogată argumentație științifică, susținută cu o bibliografie impresionantă. De altfel, una din calitățile incontestabile ale lucrării constă în documentarea exemplară a celor doi istorici, cu ample trimiteri la sursele originare. Afirmațiile lor sunt susținute cu citate din autori la care cititorul de rând are mai greu acces. Printre lucrările menționate  putem aminti Getica lui Jordaens, Istoriile lui Herodot, Geographia lui Strabon, Istoria romană a lui Dio Cassius, Gesta Hungarorum dar și scrierile unor George Barițiu, Petru Maior, Nicolae Bălcesu, Ștefan Manciulea, Ioan Lupaș, David Prodan.

Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan își expun punctele de vedere cu obiectivitate și rigoare științifică exemplară, polemic atunci când este cazul (vezi discuția pe marginea limbii dacilor, a „întunecatului” Ev Mediu sau a modalităților prin care autoritățile de la Budapesta au încercat să influențeze compoziția etnică a Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XIX – lea), cu formulări accesibile dar de mare expresivitate, fără a transforma capitolele volumului în lecții aride de istorie. Faptele și evenimentele secolelor trecute devin, datorită talentului autorilor de a le aborda, o veritabilă poveste, care se derulează fascinant și convingător. „Istoria Transilvaniei” se citește ca un roman de acțiune, cu personaje cunoscute, în ipostaze inedite, uneori cu totul altfel decât am fost obișnuiți să le știm.

Lucrarea este completată cu o bogată iconografie, dar și cu numeroase hărți, tabele, statistici oficiale care oferă cititorului posibilitatea unor analize și incitante evaluări proprii.

Ioan Aurel Pop – istoric, membru al Academiei Române, profesor universitar, Rector al Universității Babeș – Bolyai din Cluj Napoca, autor a peste 50 de volume, tratate și manuale și a peste 300 de studii și articole.

Ioan Bolovan – profesor universitar, prorector al Universității Babeș – Bolyai din Cluj Napoca, cercetător științific la Centrul de Studii Transilvane al Academiei Române, a obținut premiul Mihail Kogălniceanu al Academiei în 2002. Autor a numeroase volume în țară și străinătate consacrate istoriei Transilvaniei.

*) Istoria Transilvaniei de Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan, Editura Eikon, 2013