Istorii adevărate/ de Ziarul de duminică

Radu R. Florescu, Matei Cazacu

Sânge din sângele lui Dracula

Saga boierilor Florescu

Editura Corint

Colecția „Istorie cu blazon”. Traducere din limba engleză de Carmen Ion. Ediție îngrijită, prefață și postfață de Matei Cazacu.   

În colecția Istorie cu blazon se adaugă un nou volum destinat celor care vor să afle povestea uneia dintre cele mai vechi și importante familii boierești din România. „Saga familiei Florescu începe de la legăturile feudale de sânge, străbate secolul al XV-lea, epoca lui Vlad Țepeș, și ajunge până la evenimentele catastrofale din secolul al XX-lea. Aducându-ne aproape figuri legendare ale lumii noastre, precum familia Kennedy, Bill Clinton sau Michael Jackson, narațiunea ne poartă cu 700 de ani în urmă, spre a ne oferi o epopee a istoriei românești, întinsă pe mai multe generații.

Povestea fiecărui secol este spusă de un membru al familiei Florescu, bărbat sau femeie, care a fost îndeajuns de binecuvântat de soartă pentru a se afla în postura de martor privilegiat al evenimentelor importante din epoca în care a trăit.”  – John Florescu

Floreștii – susține istoricul Matei Cazcu – descind din cneazul Ioan menționat de Diploma Cavalerilor Ioaniți de la 1247 și, în plus, se înrudiseră, în mai multe rânduri, cu familia domnească a basarabilor, începând cu Bararab Țepeluș, Vlad Călugpărul (frate vitreg cu Vlad Țepeș) și Mihai Viteazul. În schimb, înrudirea cu voievozii Radu șerban, Matei Basarab, Șerban cantacuzino și Constantin Brâncoveanu era de domneiul evidenței, ca și aceea cu câțiva voeivozi din familiile Suțu și Ghica. Ca să nu mai vorbim de aproape toate marile clanuri și familii boierești din Țara Românească.  

„După apariția, în 1989, a cărții mele Dracula, Prince of Many Faces, neamul Florescu a știut că se înrudește cu ramura Drăculeștilor din familia domnitoare a Basarabilor, și asta prin căsătoria făcută de fratele lui Dracula, Vlad Călugărul. Mă voi ocupa de această legătură de rudenie la momentul potrivit, dar mai întâi doresc să subliniez că cercetări recente legate de subiectul acestei cărți, întreprinse de coautorul meu, profesorul Matei Cazacu, au dus la o concluzie și mai surprinzătoare, și anume la aceea că Florea a avut, foarte probabil, o soră pe nume Ana (devenită ulterior călugǎrița Calinichia), care s-a căsătorit cu unul dintre primii voievozi ai Țării Românești, Radu I (a domnit între 1377-1383/85), astfel încât sângele familiei Florescu curge prin venele familiei princiare românești a Basarabilor.

Și de ce ar fi aceasta o concluzie surprinzătoare, ați putea întreba? Să vă explic. Radu I a fost tatăl lui Mircea cel Bătrân, voievodul care a condus statul valah în perioada de maximă expansiune a sa. La rândul său, Mircea a fost tatăl lui Vlad Dracul și bunicul faimosului sau infamului Dracula. Prin urmare, este oare posibil ca prin venele aceluia care și-a tras dușmanii în țeapă să curgă și câteva picături din sângele Floreștilor? Iată o concluzie cu adevărat surprinzătoare și o ipoteză destul de neliniștitoare.

În absența unor documente și a unor genealogii dovedite, pe ce se bazează această ipoteză? Să urmăm sfatul lui George D. Florescu, binecunoscutul genealogist și istoric al familiei, și să urmărim evoluția proprietăților, un domeniu de cercetare neglijat de-a lungul timpului până și de către cei mai serioși istorici. Florea a fost una dintre cele mai vechi familii deținătoare de pământuri, într-o regiune unde dreptul de proprietate era transmis, din generație în generație, fiilor aparținând clanului sau familiei. Se știe că Florea și sora lui, Calinichia, au stăpânit întinderi mari de pământ în vecinătatea Tismanei (la nord de Severin), locul celebrei mănăstiri ridicate de Radu I și terminate de Mircea cel Bătrân. Deși nu cunoaștem nimic cu privire la originile Anei/Calinichia, în schimb știm că, la momentul în care aceasta a devenit a doua soție a lui Radu I, pământurile de la Tismana erau deținute pe jumătate de către prințul din neamul Basarabilor, în esență un străin care nu poseda alte proprietăți în Oltenia – averile familiei avându-și originea în Transilvania (Fǎgǎraș). În 1377, când voievodul Radu I a început construcția Mânăstirii Tismana, Florea și sora lui, Calinichia, au fost probabil, și ei, ctitori ai faimosului lăcaș. Cu toate că nu s-au păstrat documente în acest sens, putem presupune că dreptul de a ctitori mănăstiri în vremurile medievale nu era garantat străinilor de proprietate, ceea ce Basarabii erau în fapt. Mânăstirea Tismana era o fortăreață monastică puternică, cu turnuri și metereze, și avea totodată statut de oraș și capitală a ținutului Mehedinți…”

Michael Bar-Zohar, Nissim Mishal

Mossad

Istoria sângeroasă a spionajului israelian

Editura Litera

Traducere din limba engleză de Adela Motoc

În 1960, Adolf Eichmann, artizanul „soluției finale“, era capturat în Argentina de un comando al Mossadului și adus în Israel pentru a fi judecat. Avea să fie doar una dintre răsunătoarele operațiuni ale temutului serviciu secret israelian.

Au ieșit la iveală multe altele – anihilarea grupării Septembrie Negru (responsabilă de atentatul sângeros de la München, din 1972), distrugerea facilităților nucleare siriene, eliminarea savanților iranieni implicați în proiectul nuclear sau lichidarea unor lideri teroriști deosebit de periculoși.

Despre Mossad s-a scris puțin, în comparație cu alte servicii secrete de elită. Cu atât mai fascinantă este cartea de față, care ne conduce în culisele spionajului israelian, de la înființarea acestuia până în prezent.

Metodele pe care le folosește, utilizând de la otravă, la viruși informatici și drone, par desprinse din clasicele filme cu spioni, fiind de o complexitate și de o eficiență incredibile. Nu este de mirare că Mossadul a căpătat, în timp, o aură de legendă și este considerat cel mai eficient serviciu secret din lume.