Iubiri de altădată/ de Ziarul de duminică. GALERIE FOTO

O colecție a Editurii Allfa se cheamă “Iubiri de altădată”. Cuprinde mici bijuterii literare pe tema iubirii. Iată ultimele titluri, în prezentarea editurii

Ford Madox Ford – Un soldat de nădejde. Traducere de Două cupluri aparent ideale se împrietenesc într-o stațiune din Europa. Edward reprezintă ofițerul ideal, chipeș, generos și blând. Leonora e o doamnă în adevăratul sens al cuvântului, iar Florence e o tânără cultă și plină de viață. Însă pojghița de respectabilitate, perfecțiune și devotament ascunde o țesătură primejdioasă și fragilă de minciuni, adulter, pasiuni chinuitoare, disperare și încrâncenare.

Ford Madox Ford (1837-1939) a fost un autor de romane, poet și redactor britanic. Ford s-a implicat în propaganda britanică de război și a lucrat pentru Biroul Propagandei de Război împreună cu alți savanți și scriitori cunoscuți ai vremii, printre care John Galshworthy. S-a înrolat în armată la 41 de ani și a fost trimis să lupte în Franța. Experiențele sale pe câmpul de luptă i-au inspirat tetralogia Parade’s End (Sfârșitul paradei, 1924-1928). Cea mai cunoscută operă a sa rămâne romanul The Good Soldier (Un soldat de nădejde, 1915), pe care prestigioasa revistă The Observer l-a inclus în lista celor o sută cele mai bune romane ale tuturor timpurilor.

Gib Mihăescu – Femeia de ciocolată. O prezență delicată și discretă în viața personală, Gib Mihăescu este un artist al imaginarului, al lumii “semnelor”. Cu o scriitură structurată, dar tensionată până la paroxism, el creează o lume în care teama nemotivată de moarte și de singurătate îi poartă personajul chiar spre acel deznodământ care îi produce neliniștea.

Negrișor este obsedat de domnișoara Eleonora – femeia cu tenul ciocolatiu – și se refugiază în imaginație. Gelos pe rivalul său Modreanu, îl ucide în închipuire, aflând mai apoi că acesta a fost găsit mort și în realitate. Dar spectrul acestuia apare în viața reală, încurcând planurile lui Negrișor de a trăi experiența erotică cu femeia atât de dorită…

Șalom Alehem – Poveste de dragoste. Traducere din limba rusă și note de Antoaneta Olteanu. Șalom Alehem, unul dintre părinții literaturii evreiești moderne, este renumit pentru proza sa plină de viață, în care zugrăvește cu tușe satirice ferme tradițiile comunităților evreiești din secolul XIX. Farmecul scrierilor sale i-a cucerit și pe scenariștii de la Hollywood, care în 1971 au creat din poveștile lui Șalom scenariul pentru Scripcarul pe acoperiș, film distins cu trei Oscaruri. Stempeniu este un lăutar vestit, după care suspină toate fetele din ținutul Ucrainei. Nu există nuntă de oameni înstăriți la care el să nu fie chemat să-și vrăjească semenii cu vioara lui fermecată. Cand frumoasa Rohele ii fura inima, incepe adevaratul “roman” – povestea de dragoste in care n-a crezut niciodata, dar in care se vede prins in cele din urma cu toate sensibilitatile si nostalgiile sale de artist. Prin poveste, melodiile lui Stempeniu ajung in toate inimile care pastreaza amintirea primului fior al dragostei.

Henryk Sienkiewicz – Fără dogmă. Traducere din limba poloneză și note de Anca Irina Ionescu. Romanele istorice ale lui Sienkiewicz au facut pentru sentimentul identitar al polonezilor ceea ce a facut pentru germani muzica lui Wagner si, pentru francezi, opera lui Dumas. Cartea de fata arata, insa, ca este, poate, nedrept ca autorul ei sa fie cunoscut aproape numai pentru scrierile sale istorice. Daca celelalte carti ale lui erau poloneze in intentie, subiect si sentiment, Fara dogma este un roman cu suflu universal, care trateaza, cu maiestrie stilistica si finete psihologica probleme cu care poate rezona orice cititor.

Leon Ploszowski, fiu al unei vechi familii de aristocrati, este ceea ce el insusi numeste un “geniu fara portofoliu”. Un individ blazat, pesimist, incapabil de a duce ceva la bun sfarsit, un Hamlet modern a carui unica filosofie este scepticismul la adresa oricarei filosofii. Leon descopera ca, in mod paradoxal, singura traire autentica din viata sa este iubirea pentru sotia unui alt barbat, pentru Aniela, la randul ei, o Ofelie moderna. Iar aceasta iubire devine unicul lui proiect, singurul lucru in care crede, evenimentul care il salveaza si ii ofera un scop.

“S-a spus că Polonia ar fi moartă, secătuită, înrobită, dar iată aici dovada viețuirii și a triumfului ei. Ca și Galileo, oricine va fi obligat să gândească: E pur si muove când, în fața ochilor întregii lumi, acest omagiu va fi acordat însemnatului patrimoniu al Poloniei și geniului său. Acest omagiu nu mi-a fost acordat mie − pentru că pământul Poloniei este roditor și nu duce lipsă de scriitori mai buni decât mine −, ci patrimoniului polonez și geniului polonez.” – Henryk Sienkiewicz, Discurs rostit la Banchetul Nobel, Stockholm, 10 decembrie 1905

“Romanul Fără dogmă (1891) a apărut în momentul în care în literatura polonă se constatau primele simptome ale neoromantismului. Noutatea și moda erau legate de întreaga atmosferă a sfârșitului de veac, definită prin expresiile decadentism sau fin de siècle.” – Julian Krzyżanowski

“Care dintre contemporanii noștri n-a cetit, nu cu ochii, ci cu bătăile inimii sale, ceva măcar din operele omului care, în Fără dogmă, a creat acel chip al Anielcei, superior tuturor figurilor de blânde femei jertfite care rătăcesc prin paginile scrisului modern?” – Nicolae Iorga

“Am citit Fără dogmă cu mare plăcere. Este, fără îndoială, un roman interesant și inteligent, plin de reflecții, de aforisme și de analogii cu Hamlet și Empedocle… dar totul se desfășoară într-o atmosferă atât de caldă și pitorească, încât parcă ai vrea să te însori cu Aniela și să iei micul dejun la Płoszów.” – Anton Pavlovici Cehov