Iulia Timosenko va fi din nou premier al Ucrainei

Dupa trei luni de negocieri dificile ce au inceput imediat dupa desfasurarea alegerilor legislative din 26 martie, fortele politice pro-occidentale ucrainene, partidul presedintelui Victor Iuscenko, Ucraina Noastra, socialistii si blocul Iuliei Timosenko au cazut in sfarsit de acord asupra tuturor prevederilor din acordul de coalitie, dupa cum a anuntat ieri in parlament, Roman Bezsmertni, negociatorul-sef din partea partidului Ucraina Noastra.
“Cele trei partide au incheiat negocierile asupra acordului de coalitie. Acum ne pregatim sa il semnam”, a spus Bezsmertni.
In acest punct, s-a ajuns insa cu mare dificultate, negocierile dintre partidele ce au condus revolutia portocalie din 2004 fiind blocate mult timp din cauza dorintei Iuliei Timosenko de a redeveni premier si de refuzul vehement al lui Iuscenko in acest sens. Formarea coalitiei era insa vitala pentru cele trei formatiuni care nu au reusit sa castige separat majoritatea voturilor in alegerile din martie, cele mai multe voturi fiind castigate de Partidul Regiunilor, de orientare pro-rusa, condus de fostul premier Viktor Ianukovici. In cazul in care reprezentantii celor trei partide nu ar fi ajuns la un acord pana la sfarsitul acestei saptamani, presedintele ar fi trebuit sa decreteze organizarea unor noi alegeri legislative.
Pentru a intra in vigoare acordul trebuie semnat de membrii parlamentului, actiune programata pentru ziua de astazi, iar anuntul oficial privind crearea coalitiei va fi facut, cel mai probabil, vineri.
Astfel, cele trei formatiuni politice “portocalii” detin 243 de locuri in parlamentul monocameral de la Kiev, in timp ce opozitia pro-rusa detine 207 de mandate din cele 407 existente.
“Am castigat democratia pentru Ucraina. Insasi formarea acestei coalitii defineste drumul Ucrainei pentru cativa ani si va trimite Ucraina catre Comunitatea Europeana”, a declarat Timosenko, incantata de rezultatul negocierilor.
In conditiile in care Blocul Timosenko a ocupat locul doi la alegerile din martie, in urma Partidului Regiunilor, acordul coalitiei prevede ca aceasta formatiune sa aiba dreptul de a desemna premierul, care va fi chiar liderul formatiunii, Iulia Timosenko. Anuntul desemnarii acesteia a fost facut de parlamentarul Andrei Sevcenko, membru al formatiunii conduse de Timosenko. Aceasta a mai ocupat postul de premier din februarie pana in septembrie 2005, cand a fost demisa de presedinte, impreuna cu intregul cabinet, pe fondul luptei pentru putere din cadrul “echipei” portocalii. Se pare ca Iuscenko a acceptat acum cu greu intoarcerea lui Timosenko in fotoliul de premier, insa o eventuala coalitie cu partidul lui Ianukovici era o varianta mult mai putin acceptabila.
Partidului Ucraina Noastra, a doua formatiune dupa numarul de mandate, ii va apartine postul de presedinte al Parlamentului. Cel mai vehiculat nume este acela al lui Petro Porosenko, un influent om de afaceri si politician. Porosenko a fost seful de campanie al lui Iuscenko si este considerat unul dintre cei mai mari sustinatori ai Ucrainei Noastre si ai revolutiei portocalii. Acesta a fost nominalizat dupa ce alti doi politicieni de marca, Iuri Ihanurov si Roman Bezsmertni, au refuzat functia.
Postul de vicepremier ii va reveni lui Iosip Vinski, reprezentant al partidului socialist, formatiune care detine 33 de mandate in Parlament.
Desi Timosenko a declarat ca la ora actuala “nu mai exista dezacorduri” intre cele trei partide, se pare insa ca primele dezacorduri au fost exprimate chiar in ziua formarii coalitiei. Liderul socialist Alexandre Moroz si parlamentarul din partea partidului Ucraina Noastra, Anatoli Matvienko, au declarat ca mai exista pasaje ale acordului, referitoare la autoritatile regionale care mai trebuie rectificate. In plus cele trei formatiuni nu impart aceeasi viziune nici cu privire la integrarea Ucrainei in NATO, pe care Ucraina Noastra o sustine, in timp ce socialistii i se opun. Moroz a propus transarea problemei printr-un referendum. In ceea ce priveste modelul economic al Ucrainei, exista de asemenea divergente intre liberalismul sustinut de Iuscenko si tendintele interventioniste ale Iuliei Timosenko.