Iulian Anghel: Fiecare cu Constitutia lui

PSD tine la loc de frunte intre sesizarile privind suspendarea lui Traian Basescu ipoteza ca ar fi numit in mod neconstitutional guvernul Tariceanu.
Spune PSD: Constitutia prevede – si prevede intr-adevar – ca presedintele numeste premierul dupa consultatea cu partidele politice, in afara situatiei in care un partid castiga peste 50% dintre voturi, caz in care impune primul-ministru. PSD admite ca partidele (care partide nu a obtinut niciunul, in 2004, 50% din voturi) au fost chemate la discutii inaintea instalarii guvernului Tariceanu, dar sustine ca ar fi fost consultate “in mod formal”, ceea ce ar fi neconstitutional. PSD eludeaza aici un principiu juridic valabil anume ca ceea ce nu este explicit interzis este permis. Iar Constitutia nu dispune (nu interzice) ca – ceea ce defineste drept “consultare” – sa nu fie altceva decat un act pur formal.
PD insista in ultima vreme ca, daca alegatorii se vor pronunta la referendum – daca se va ajunge acolo – impotriva destituirii sefului statului atunci Parlamentul trebuie dizolvat. Interpretarea PD este ca, de vreme ce alegatorii vor vota in favoarea presedintelui inseamna ca, de fapt, voteaza impotriva Parlamentului care l-a suspendat din functie pe seful statului. Abordarea nu este mai putin la voia intamplarii decat in cazul primei ipoteze avansate de PSD. Pentru ca, tratand situatia limita a suspendarii din functie a sefului statului, Constitutia se refera strict la situatia sa, si nu la cea a Parlamentului.
PD spune ca va inainta Curtii Constitutionale spre examinare acest punct de vedere. Este vorba despre acceasi Curte care trebuie sa se pronunte – doar formal – asupra demersului PSD de suspendare a presedintelui. Este greu de spus cu certitudine ce va spune Curtea in cele doua cazuri. Un lucru este insa de observat.
Daca in cazul demersului de suspendare Curtea are doar un rol consultativ – potrivit Constitutiei chiar daca spune “nu” presedintele tot poate fi suspendat din functie de Parlament, dupa care se merge la referendum – in cel de-a doilea caz decizia sa ar trebui sa fie obligatorie. Pentru ca, potrivit aceleiasi Constitutii, deciziile Curtii – cu exceptia actiunii de suspendare a presedintelui care este tratata separat – nu pot fi atacate si sunt executorii. Asadar, daca Curtea ar imbratisa varianta PD, ar insemna sa avem peste cateva luni alegeri anticipate. Este o ipoteza prea putin probabila, insa ea ridica o problema. Cat conduce legea si cat arbitrariul? Unde se sfarseste legea si unde incepe interpretarea?
Daca Curtea va decide ca exista temei constitutional pentru suspendarea presedintelui, aparatorii acestuia vor spune ca acest lucru s-a produs pentru ca institutia este dominata de oamenii PSD – intrucat sase din cei 9 judecatori ai institutiei sunt fosti demnitari sau apropiati ai social-democratilor. Daca – este vorba despre o banala ipoteza – Curtea ar fi dominata de oamenii PD, si ar imbratisa varianta de mai sus a democratilor, la ce comentarii s-ar ajunge?
Nu este de nici un folos ca norme si institutii fundamentale sa poata fi supuse interpretarii. Discutiile actuale despre suspendarea presedintelui, despre limitele mandatului sau trebuie sa readuca cu mai multa vigoare in discutie nevoia unei noi slefuiri a legii fundamentale si a institutiilor pe care aceasta le consacra – fie ca este vorba despre institutia prezidentiala, Parlament sau Curtea Constitutionala, aceasta din urma reunind cel mai controversat corp de magistrati din Romania ultimilor ani, din cauza solutiilor pe care le-a dat. Daca Constitutia este una pentru PSD si alta pentru PD, lucrurile nu sunt in regula. Nu trebuie sa fie posibil ca un sef de stat sa fie suspendat daca nu a incalcat Constitutia, cum nu trebuie sa fie posibil ca el sa ramana nepedepsit daca a incalcat-o. Ca cetatean, ma pot intreba ce vrea Basescu de la viata atunci cand critica pe toata lumea. Insa nu trebuie niciun moment sa raman in cap cu ideea ca el sau oricare altcineva a fost suspendat pentru ca “s-a pus rau” cu careva.

Iulian Anghel este editor politic la ZF