IV. Integrarea culturala europeana: Stiinta

Daca integrarea europeana literar-artistica avant la lettre ne-o putem sustine cu Dimitrie Cantemir si alte cateva nume, in ceea ce priveste stiinta si tehnica, lucrurile stau mult mai spectaculos, chiar la nivel mondial. Sigur, asta si pentru ca in acest domeniu performantele sunt mai putin (catre deloc) tributare aprecierilor subiective. Dar nu numai din acest motiv.
Exagerand un pic, am putea spune ca fara romani n-am fi avut trenuri, tramvaie, metrouri, drezine sau carucioare pe sine; n-ar fi zburat avioane, in nici un caz avioane cu reactie si nici macar avioane cu mai multe motoare; autoturismele ar fi fost butucanoase, deci lente; n-am fi scris cu stiloul; orasele n-ar fi fost luminate nici macar cu petrol lampant, cu atat mai putin electric; microbii, dar si glandele noastre si-ar fi facut de cap; n-ar fi existat documentare stiintifice, deci nici atat de urmaritele canale TV dedicate acestora; telefoanele ar fi functionat doar unul la unul (si pe cine sa alegi!?); petrolul n-ar fi fost rafinat, cu tot ceea ce implica asta; pilotii avioanelor nu s-ar fi putut salva in caz de nevoie, catapultandu-se; rachetele n-ar fi zburdat in cosmos, implicit omul n-ar fi ajuns nicaieri mai departe de batatura Pamantului, n-am fi avut imagini te miri de unde si nu ne-am fi putut trimite in spatiu mesajele pe care, e drept, deocamdata nu pare sa le fi citit cineva.
Toate acestea si multe altele au fost prioritati romanesti, si asta cel putin de prin secolul al XIV-lea, daca nu punem la socoteala mai vechile inovatii tehnice din zona morilor de apa. Fireste, oricare dintre ele ar fi fost descoperite sau puse la punct mai devreme sau mai tarziu, dar, cum bine se stie, in materie de progres nu e totuna daca un pas crucial inainte se petrece azi sau peste o suta de ani.
Unele dintre performante sunt destul de bine cunoscute. Nu neaparat si recunoscute. Cu Paulescu si insulina ne-am “scos” pana la urma – mult prea tarziu pentru el si doar simbolic pentru noi -, recunoscandu-i-se in fine prioritatea asupra insulinei. Cu Traian Vuia a ramas insa cum s-a stabilit: fratii Wright au zburat primii, nu conteaza cum (daca-i p-asa, atunci Icar…!?).
Exista insa performante tehnice sau stiintifice romanesti care au ramas intr-un nedrept anonimat chiar pe meleagurile noastre. Sa luam un singur domeniu, dintre cele mai revolutionare, informatica. Orice calculator are un hard disk, fara de care n-ar putea exista. Stiati ca tehnologia functionarii tuturor HDD-urilor din lume se bazeaza pe un rezultat stiintific romanesc, datorat lui Virgiliu N. Constantinescu? Din pacate, cercetarea nu e subiect al drepturilor de autor, altfel academicianul ar fi fost mai bogat decat Bill Gates… Sau stiti unde a functionat prima legatura intre doua calculatoare, stramosul prea puternicului internet? Pe bulevardul Miciurin, azi Maresal Averescu, in cadrul Institutului Central de Informatica si Conducere (ICCI), in anii ’70. Tare, nu?
Dar azi? Mai ales dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana? E prea devreme sa tragem concluzii, spun unii, constatand totusi unele progrese. E limpede ca s-a schimbat ceva, sustin altii, mai optimisti. E loc si de mai bine – ar fi concluzia clasica.