Jacques și punga de vise/ de Adina Crețu

Jacques era mândru nevoie mare. Se simțea ca scos din cutie, strălucitor și fără pată. Tocmai ieșise pe poarta fabricii și inspira prin toți porii fericirea de a fi liber. Spațiul descoperit dincolo de ziduri, soarele, adierea imprevizibilă a vântului de primăvară, zgomotele lumii din afara fabricii, toate îl înveseleau și îl făceau să se simtă foarte norocos.
După atât timp petrecut în spațiile strâmte ale fabricii, în lumina plastică a neoanelor, clipele de acum i se păreau fără pereche.

Jacques se simțea în sinea lui fără măsură, complet liber de orice orânduială și conformitate la care fusese supus până acum. Simțea că poate evada din limitele impuse de ceilalți și poate fi nici mai mult și cu siguranță nici mai puțin decât el însuși. Jacques.

Când fusese ales, sub privirile încruntate ale colegilor și colegelor de raion, nu-și putuse imagina măcar jumătate din senzațiile de acum. I se spusese că va vedea orașul, marile magazine de pe străzile elegante din centru și va face cunoștință cu oameni frumoși și importanți.

Jacques tremura încetișor în mașina care-l ducea către toate visele de celebritate. Tânjea după aprecierea oamenilor, după priviri cu invidie în doze mici.

Furat de gânduri și emoții, nici n-a observat că timpul îl apropia de destinație. Înainte de a se da jos din mașină și-a mai îndreptat o dată reverul, mustăcind mulțumit de simetria colturilor minuțios lucrate și și-a lustruit butonii de la mâneci. Curat-curățel, ca apretat, Jacques a coborît în lumea nouă.

Șoferul tăcut și cuviincios l-a condus în magazinul central, cu geamuri perfect curate ce dădeau către strada principală și florile colorate de pe trotuar. Jacques intră în templul comercial al orașului, în Mecca hainelor scumpe și frumoase, a oamenilor scumpi și frumoși, a aparențelor scumpe și frumoase.

Respirând aerul parfumat cu esențe de la cele mai mari case de parfumuri și privind manechinele perfecte, îmbrăcate cu cele mai fine țesături, Jacques se îmbătă cu iluzii poleite ale propriului succes.

I se spuse să aștepte la raionul de costume pentru bărbați, de unde va fi preluat de către partenerul său. Și Jacques zâmbi, pentru că așteptarea între atâtea haine elegante și curate îl inspira. Cocheta în tăcere cu papioane și cravate, încercând să aleagă perechea ideală.

În mijlocul viselor sale, se simți brusc luat pe sus. Tras cu spatele, nu-și putea înfrunta agresorul și nu vedea decât plecarea sa subită din mijlocul universului în care visase. Și când tocmai trecuse de secțiunea de butoni și ace de cravată, veni și lovitura finală. Contactul cu tejgheaua rece și dură îi rupse coloana în două și se simți incredibil de șifonat. Reuși să audă doar un foșnet familiar de pungă de plastic și apoi totul se întunecă.

“Dacă nu e bună măsura, pot aduce sacoul înapoi pentru retușuri?”