Joan Hoey, EIU: Modelul creșterii prin deficite externe uriașe a adus un dezastru

Joan Hoey, unul dintre cei mai experimentați analiști pe România, senior analyst la Economist Intelligent Unit, divizia de cercetare a grupului The Economist care editează revista cu același nume, spune că modelul de dezvoltare al Europei de Est din ultimele două decenii s-a dovedit mai mult decât vulnerabil la criza din ultimii trei ani.

“Tot acest model, cerut și impus de către FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană în Europa de Est, de creștere prin deficite externe uriașe, boom al creditării iresponsabil și liberalizare accelerată a contului de capital, însoțit de rate fixe de schimb, a dus în condi­țiile crizei la un dezastru”, a spus ieri Hoey, care urmărește de peste 15 ani România. “România, prin scădere economică de 7,1% în 2009, de 1,3% în 2010 și foarte slaba creștere prognozată pentru anul acesta a plătit un preț foarte mare pentru această politică. Noi, ca grup editorial, nu am încurajat această politică de dezvoltare și am argumenta împotriva acestui model de-a lungul timpului. Trebuie să țineți cont acum că urmează o perioadă în care nimeni nu mai vrea să facă extra-lending (să dea împrumuturi suplimen­tare – engleză, n.red)”, a spus Hoey. În opinia sa, România pare că este într-o poziție mai bună decât în toamna anului 2008 din punctul de vedere a trei indicatori: deficitul de cont curent, deficitul fiscal și din punctul de vedere al leului, care nu mai este supraevaluat. “Dar există alți factori negativi importanți de care trebuie să fiți foarte îngrijorați. În primul rând, Europa de Vest nu mai are spațiu fiscal de creștere, apoi băncile nu mai finanțează Estul Europei și nu mai aveți un nou acord de la Viena. Acum nu mai este cazul ca băncile-mamă să sprijine sucursalele locale, ci, atenție, băncile subordonate vor sprijini băncile-mamă”, a subliniat Hoey. În plus, analistul britanic spune că este o mare probabilitate ca zona euro să fie în recesiune în 2012. “Investițiile străine directe sunt la rândul lor în scădere accentuată, deci nici aici nu aveți spațiu, nu aveți un punct de sprijin. Și la toate aceste se adaugă faptul că oamenii au obosit. Reziliența populației, capacitatea sa de rezistență este mai redusă având în vedere șocurile la care deja a fost supusă, pentru că dumneavoastră ați luat mai devreme măsuri dure de austeritate”. Tabloul destul de sumbru zugrăvit de Joan Hoey devine și mai dur în eventualitatea unei evoluții care să ducă la spargerea zonei euro. “Riscul de spargere a zonei euro este în creștere și dacă se va întâmpla asta, dacă o țară cum este Grecia va fi nevoită să iasă din zona euro, veți vedea atunci ce dificil va fi pentru Irlanda, Portugalia, Spania și Italia. Trebuie să vă gândiți ce veți face. Nu am văzut o atitudine de îngrijorare astăzi printre oficialii băncii centrale, dar să știți că dacă se va întâmpla ceva nimeni nu va cumpăra băncile care vor cădea din cauza expunerii pe datorie suverană și statul va trebui să intervină. Situația este foarte serioasă mai ales în condițiile în care anul următor este an electoral”, a spus Hoey. Ca moderator în cadrul conferinței The Economist de ieri, Hoey i-a întrebat pe oficialii de la putere și din opoziție ce opinie au despre privatizări. Însă ce se întâmplă în Marea Britanie, unde statul a naționalizat două bănci, sau în Irlanda, unde toate băncile au fost naționalizate? “Este un punct valid de vedere faptul că Occidentul nu mai poate predica acum către țările din Europa de Est privatizări pe linie având în vedere ceea ce s-a întâmplat cu băncile și companiile sale. Vestul nu mai are nicio autoritate morală să ceară privatizare având în vedere că a făcut invers în țările sale, adică a naționalizat. În mod normal nimeni din Europa de Est n-ar trebui să-i mai asculte. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii trei ani de criză economică afectează însăși substanța capitalismului”, a spus tranșant Hoey. Analistul britanic a mai spus că este mai dificil, după 20 de ani de reforme, să vorbești în continuare populației în această direcție, dar întreprinderile de stat, chiar dacă nu este cedat controlul lor, trebuie să aibă o administrare mai eficientă. “Este vorba de o oboseală a reformei explicabilă. Totuși, asta nu înseamnă că statul nu trebuie să-și modernizeze întreprinderile, să le listeze pe bursă și să facă reforme, să le facă mai eficiente, având în vedere, spre exemplu, arieratele uriașe din sectorul de stat. În continuare România are o parte prea mare a statului în economie, mai mare decât în Cehia sau Ungaria, care rămâne nemodernizată”, a încheiat Hoey.