Joc literar de vacanta (II)

Dragi cititori (fara indoiala inteligenti si cu simtul umorului, din moment ce sunteti cititorii mei!), va propun, in spatiul rubricii Pe alaturi, un joc literar (pe parcursul a trei saptamani). In fiecare numar eu reproduc o declaratie de dragoste (imaginara), iar dvs. trebuie sa ghiciti cine anume ar fi putut sa o faca. Este vorba de personalitati foarte bine cunoscute de dvs. din viata publica. Le-ati auzit adeseori vorbind la televizor. Daca le ghiciti pe toate trei, veti avea din partea mea drept premiu un exemplar din Istoria literaturii romane contemporane (2,950 kg, 196 lei!) cu autograf. Iata a doua declaratie.

Mi-e dor de tine ca tancurilor sovietice de Cehoslovacia

Sunt tanar, doamna, da, bre, mai sunt tanar, si mi-e dor de tine ca tancurilor sovietice de Cehoslovacia. Cand sunt singur, mai merge, ca am o poza a ta in buzunar si o scot si ma droghez cu imaginea ta. Am ajuns dependent de tine, esti mai tare ca heroina. Dar cand sunt la un talk-show, sub lumina reflectoarelor, asa cum stateau aia, cand erau anchetati la Securitate, sub lumina lampii de birou a ofiterului, cand sunt la un talk-show, bre, se face Sahara in mine in loc de Valea Cazanlikului. I-am si spus ultima oara lui Stelian Tanase, uite, bai, cum sta treaba, da si tu putina publicitate, ca sa ma uit la o poza. Si el credea ca e poza lui Traian Basescu si imediat mi-a indeplinit dorinta si s-a ridicat de la locul lui si a venit sa se uite si el. S-a mirat ce par lung are Basescu, a si vrut sa dea stirea pe post, ca presedintelui i-a crescut parul, noroc ca l-am oprit eu la timp.
M-ai sarutat o data, pe obraz, dar ce-i pentru mine un sarut? In loc sa-mi dai dinozaurul intreg, mi-ai dat coada si urechile dinozaurului. M-am saturat, bre, sa ne intalnim numai la receptii, unde vii totdeauna cu sotul tau, ca SPP-istul cu pistolul. Avem multe de discutat. Ultima data, cand eram cu un sandvis cu icre negre in mana si tu cu un pahar de Martini, iar sotul tau se ratacise prin multime si te cauta prin partea cealalta a salii, m-am uitat la tine si ti-am vorbit din priviri, asa cum se uita romanii care nu stiu engleza la chelnerii din restaurantele din America. Sunt sigur ca ti-aduci aminte. Au venit atunci in jurul meu toti gugustiucii din presa sa ma fotografieze, dar am scapat repede de ei, le-am spus ca tocmai a intrat in sala Dan Voiculescu cu Mircea Badea pe post de body-guard. Tu ai inteles ce simt pentru tine si mi-ai explicat ca nu poti sa ma iubesti fiindca visul tau e sa iubesti un poet. Tocmai am vrut sa-ti raspund, dar a venit sotul tau si s-a ridicat podul dintre noi.
Iti raspund acum, bre, eu chiar poet sunt, am si martori. Intreaba-l pe Alex Stefanescu, e om de incredere, el stie cat de multe poezii am scris. Si acum mai scriu, cate una la cinci ani, e adevarat, dar daca tu imi ceri asta, scriu mai des. Poate chiar cate una la patru ani.