Jocuri patriotice

Petrom ne învață că este important să ne susținem prin forte proprii, Mobexpert vorbește despre mândria de a fabrica în România, Renault include România în strategia internaționala de grup, GSK subliniază rădăcinile pe care le-a prins aici, Danone ne dezvăluie tradițiile românești.

Cinci companii emblematice despre care suntem cu toții mândrii, din cinci domenii diferite, cu capitaluri diferite, care vorbesc cu respect despre România, indiferent că le este țară de origine sau de adopție.

Și lista poate continua, pentru că multinaționalele care au decis să investească în România au nevoie de alt tip de avantaj competitiv, iar patriotismul economic care te face să cumperi ceva fabricat la tine în țară este cel care rezonează peste tot în lume (și am chiar senzația că în România, oarecum paradoxal, de multe ori investitorii industriali sunt cei care fac eforturi neobișnuit de mari pentru a ne reda încrederea în noi și a încuraja patriotismul în general, raportat la eforturile cliseiste ale clasei politice, la cele comerciale ale mass-mediei sau la cele cvasi-inexistente din sistemul de învățământ). Și asta pentru că între producător și consumator există o cauzalitate circulară demonstrată. Astfel, investițiile făcute într-o țară, răsplătesc într-o mare măsură și încrederea consumatorului reluând astfel ciclul economic, creând locuri de muncă directe și indirecte, plătind taxe și impozite care sunt bani pentru sănătate, educație, cultură, exportând, devenind un ambasador al țării pe toate meridianele. Și de ce să nu admitem, în fond și la urma urmei supremația industrială a țărilor avasate tehnologic se bazează, în afară de inovație, de accesul la resurse și de doze ingenioase de protecționism, și pe înflăcărarea consumerismului patriotic.

Scriam în urmă cu doi ani în Ziarul Financiar despre invizibila reacție în lant care se creează după ce cumperi de pe raftul unui magazin ceva fabricat în România. Cred și acum că și atunci cu mare convingere că evoluția economică a României se bazează pe un consumator instruit, cu valori comerciale clare, care întelege că are în cele din urmă o misiune patriotică să utilizeze ceva căruia i se da valoare adăugată în țară, atunci când există alternativă. Și asta indiferent dacă acel ceva este inventat, creat sau fabricat la noi și indiferent dacă vine din atelierul modest al unui artist autodidact sau de pe liniile industriale ale unei gigant multinațional instalat într-un parc tehnologic românesc.

Ce este de făcut pentru a întări cultura de consumator patriot a românului, una dintre cheile evoluției pe termen lung a economiei? Ce este de făcut pentru ca atunci când copii noștri, întrebați fiind “De ce iubești România?” să raspundă și “Pentru că are o economie puternică!” ?

Mediul de afaceri, indiferent de capital, trebuie să investească serios în a demonta stereotipul distructiv că fabricat în România este slab calitativ (probabil că economia Romaniei este 5 ani în urmă tocmai pentru că persistă această aberație).

Autoritatile locale trebuie să catalizeze modele comunitare de susținere a investițiilor locale (cum e banner-ul din centrul Sibiului) și să insiste că școlile sa aibe ore de educație economică.

Autoritățile centrale să ia (a câta oară) exemplu de la cele poloneze, care au o campanie instituționala foarte reusită care promovează în primul rând competența resursei umane.

Și nu în ultimul rând, încă un lucru trebuie făcut în ciclul economic teribil de complicat în care încă ne aflăm. Să salutăm mai des cu cele mai înalte onoruri ale țării nu numai oamenii de stat sau oamenii de știință, ci și oamenii de afaceri, dând un exemplu. Fie că sunt conducători ai unor multinaționale sau antreprenori români, sunt mulți cei care lucrează în România în prima linie a (re)industrializării care merită o medalie pentru că ne redau, în felul lor, încrederea într-o Românie puternică.

Dragoș Damian este CEO al producătorului de medicamente Terapia Ranbaxy