„Jos dușmanii poporului!”/ de Lucian Vasilescu

Un ziar central publica, deunăzi, un citat din Nicolae Ceaușescu într-o pagină care-și propunea să “demaște” ororile comunismului. Iată citatul: “Tineretul este viitorul poporului nostru. Cei care nu se îngrijesc de nevoile tineretului sunt dușmai ai poporului.” Autorul articolului cu pricina a găsit de cuviință că citatul de mai sus este relevant pentru a blama perfida campanie de îndoctrinare a tineretului. Așa a găsit el de cuviință, dar n-a nimerit-o. Singurul lucru discutabil din interiorul ghilimelelor e stilul. Care stil e stilul epocii, în retorica “avântului către viitorul luminos”. Conținutul, însă, e cât se poate de corect. Întrebare: “Cine este viitorul poporului român?” Singurul răspuns corect este: “Tineretul”. Cum se cheamă aceia care “nu se îngrijesc de nevoile tineretului”, adică aceia care nu se îngrijesc de cei care generează viitor poporului din care fac parte? Se cheamă, evident, “dușmani ai poporului”. Afirmația lui Ceaușescu este cât se poate de corectă.

Vreau să spun că este foarte ușor, astăzi, să scrii articole “anticomuniste”. Dacă nici n-ai trăit vremurile acelea e chiar o floare la ureche să le desființezi de la A la Z. E mult mai greu, dacă tot ai chef să faci pe jurnalistul, să scrii un articol despre, să zicem, “nevoile reale ale tineretului român de astăzi”, de la sănătate la învățământul clasic, la cel vocațional, la reperele culturale, la socializarea directă și/ sau mediată de calculator, la consumul eficient al bugetului de timp liber, la relaționarea cu generațiile mai vechi, la dezvoltarea aptitudinilor care generează capacitatea de reprezentare a viitorului.

E mult mai greu să scrii un articol și despre ce mai înseamnă, astăzi, “popor român” și care sunt mutațiile pe care această sintagmă le-a suferit de-a lungul vremii și cu deosebire în ultimii douăzeci de ani, e mult mai incomod să scrii un articol, dacă tot te dai drept jurnalist, despre cei care “nu se îngrujesc de nevoile tineretului” acum și aici. Desigur, asta în situația în care jurnalistul cu pricina ar avea măcar un dram de minte cu care să priceapă că “poporul român” avea dușmani nu doar în comunism ci are și acum (ba chiar mai mulți și mai influenți) în orânduirea asta nouă, oricum s-o fi numind ea.