Jurnalul unei regine/ de Ziarul de duminică

Regina Maria

Însemnări zilnice.

Volumul al X-lea (1 ianuarie-31 decembrie 1928)

Editura Polirom

Traducere de Sanda Ileana Racoviceanu. Ediție îngrijită de Olga‑Silvia Turbatu. Regina Maria a României (1875-1938) a început să-și scrie jurnalul în timpul Primului Război Mondial și de atunci și-a așternut aproape zilnic pe hârtie memoriile, până în 1938, cu puțin timp înaintea morții. Volumul de față cuprinde anul 1928. După decesul lui Ion I.C. Brătianu la sfârșitul anului 1927, Partidul Național Liberal a început să piardă teren, opoziția intensificându-și campania politică. Efectele acesteia s-au văzut în 1928, an marcat de Marșul asupra Bucureștiului organizat de Partidul Național Țărănesc și de instalarea primului guvern condus de Iuliu Maniu. Lupta pentru putere, criza dinastică acutizată de divorțul dintre Carol al II-lea și principesa Elena, dar și relațiile adesea complicate dintre membrii familiei regale – toate acestea se regăsesc în jurnalul reginei Maria, alături de întâmplări din viața de zi cu zi.

„Opoziția spune că a declarat război, că și-a pierdut răbdarea, că guvernul a dus țara de râpă, că aceasta este administrată de Regență pe apucate, că nu se va da în lături de la nimic ca să răstoarne ordinea existentă deoarece opinia publică o susține. Îmi pare rău că s-a ajuns aici, eu anticipasem asta și am făcut tot ce am putut ca să împiedic acest rezultat. Am sperat că Regența va ști să îl convingă pe Vintilă să ceară formarea unui guvern de coaliție sub conducerea unui om ales în mod înțelept, care să fie capabil să se descurce, implicându-i pe toți în proiectul de stabilizare și obținere a împrumutului. Astfel opoziția ar fi devenit mai tolerantă și Maniu ar fi fost obligat să colaboreze în loc să devină liderul unui partid care nu este de acord cu nimic, ca acum.”

Iată cum descrie Regina una dintre întâlnirile cu oamenii politici:

„Luni, 12 noiembrie 1928   

Cotroceni

Astăzi am primit noul guvern, cu toată ceremonia și solemnitatea cuvenite. Nu mă pot abține să nu spun că Maniu pare un dresor de circ care „prezintă în libertate“ niște animale pe care le-a îmblânzit și de care este foarte mândru. Îi cunosc doar pe Vaida, Mihalache, Halippa, Răducanu, Cihoski, Alevra și pe domnul cărunt pe care l-am întâlnit ieri la școală. Maniu a stat în picioare în poziția-i caracteristică, cu degetul mare în buzunarul de la pantaloni și cu fața rigidă, exprimând o mulțumire desavârșită. Ochii săi verzi-albaștri erau cât se poate de prietenoși. Era evident că toți au fost încântați. Am vorbit cum am putut mai bine și, ca un patriot, le-am urat să le meargă bine, cu speranța că vor putea să-și țină majoritatea promisiunilor făcute astăzi. Apoi am avut un dialog tête a tête  cu Maniu, stabilind câteva principii, detalii cu privire la o colaborare mai strânsă și metodele și agenții prin care poate ajunge la mine. I-am spus că trebuie să-i consolidăm poziția lui Nicky, în toate privințele, și să-l facem ca, treptat, să fie figura centrală a Regenței. A fost un dialog foarte prietenos. Mi-a spus că l-a ales pe Sever Dan, care n-a putut fi aici în această dimineață, pentru Sănătate și Asistență Socială, pentru că știe că-mi este simpatic.”