Jurnalul unui explorator/ de Ziarul de duminică

Fridtjof Nansen

Jurnalul expediției spre Polul Nord

2 volume

Editura Allfa

Traducere din limba engleză de Ioana Opaiț.

O carte excelentă înainte de toate pentru tineri și adolescenți care pot fi inspirați de curajul și tenacitatea celebrului explorator norvegian.

Jurnalul de față este relatarea captivantă a expediției lui Fridtjof Nansen către Polul Nord. Autorul alternează observațiile științifice și notele de jurnal cu fotografii și desene, dar și cu înregistrarea celor mai profunde trăiri care l-au bântuit pe tânărul explorator pe tărâmurile temute ale Nordului înghețat.
Primul volum prezintă începutul expediției și aventurile navei Fram, prinsă în ghețurile Nordului, până în toamna anului 1894, când au fost făcute pregătirile pentru călătoria cu săniile spre Polul Nord. Cel de-al doilea volum descrie călătoria de cincisprezece luni cu săniile întreprinsă de Fridtjof Nansen și de locotenentul Johansen, deriva navei Fram și revenirea în Norvegia, în august 1896.

Fridtjof Nansen (1861 – 1930) a fost un explorator, om de știință, diplomat, umanitarist norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Campion la schi și la patinaj în tinerețe, a condus echipa care a efectuat prima traversare a Groenlandei prin interior în 1888, și a devenit celebru pe plan internațional după ce a ajuns la 86°14′ latitudine nordică în cadrul expediției spre Polul Nord din 1893-96. Deși a renunțat la explorări după ce s-a întors în Norvegia, tehnicile și inovațiile sale de călătorie polară, în ceea ce privește echipamentul și îmbrăcămintea, au influențat o generație de expediții arctice și antarctice.

Nansen a studiat zoologia la Universitatea Regală Frederick din Christiania (vechea denumire a orașului Oslo înainte de 1925), și a lucrat apoi în calitate de custode la Muzeul Bergen unde cercetările lui în domeniul sistemului nervos central al unor ființe marine inferioare i-au adus un doctorat și au contribuit la punerea bazelor teoriilor moderne ale neurologiei. După 1896, principalul său interes științific a devenit oceanografia; în cursul cercetărilor, a efectuat numeroase călătorii științifice pe mare, în principal în Atlanticul de Nord, și a contribuit la dezvoltarea echipamentelor oceanografice moderne.

În ultimul deceniu al vieții, Nansen s-a dedicat în principal Ligii Națiunilor, după numirea sa în 1921 ca înalt comisar pentru refugiați. În 1922, a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru munca depusă în favoarea persoanelor dislocate în urma Primului Război Mondial și a conflictelor asociate acestuia. Printre inițiativele introduse de el s-a numărat „pașaportul Nansen”.