Jurnalul unui medic, jurnalul unui om/ de Ziarul de duminică

Dr. Dumitru Țuculescu

În căutarea adevărului moral

Jurnal

Editura  Limes

Ediția a doua, revăzută. Cuvânt înainte de Cristian Aszalos. Un jurnal spiritual însoțit de sfaturi medicale care vin din partea unuia dintre marii medici ai Transilvaniei. Ca de pildă, acesta: „Trebuie să facem și să trăim binele ca pe o obligație de bună conviețuire socială, ca pe o deprindere, ca pe o datorie mroală, fără a aștepta o răsplată pentru aceasta. Însăși trăirea binelui este răsplata ta.”

Dumitru Țuculescu s-a născut pe 20 iunie 1922 la Seini, în județul Satu Mare. După ce și-a susținut teza de doctorat în medicină și chirurgie, a lucrat ca medic de circumscripție în comuna Petelea, apoi ca medic specialist de boli interne, urcând până în vârful piramidei profesionale, aceea de medic primar internist. În 1963, este numit prin concurs medic-șef al secției medicale a Spitalului orășenesc Reghin, apoi ca medic șef al Policlinicii teritoriale și director al Spitalului. Pe lângă activitatea profesională, a desfășurat și o activitate științifică și de cercetare medicală fiind secretar și apoi președinte al Uniunii Societăților de Științe Medicale din Reghin. În paralel a depus și o activitate didactică și de perfecționare a medicilor.

Grație popularității de care s-a bucurat, volumul a fost reeditat în 2013, prefața celei de a doua ediții purtând semnătura lui Cristian Aszalos, jurnalist sportiv, nepotul doctorului Dumitru Țuculescu.

La lansare, scriitorul Radu Țuculescu a oferit publicului câteva din dedesubturile apariției jurnalului tatălui său: „Înainte de a împlini 80 de ani, tata fiind bolnav, am făcut o mică conspirație cu sora și cumnatul meu. I-am subtilizat jurnalul și l-am publicat, gândindu-ne să-i facem o surpriză de ziua lui de naștere. În urmă cu câteva luni apare publicația Reghinul Cultural unde știam că nepotul meu, Cristian Asztalos scrie ceva despre bunicul lui, despre tata. Nu mare mi-a fost surpriza să citesc un eseu de peste 15 pagini, extraordinar de documentat despre bunicul lui, despre tatăl meu. Nu m-am gândit niciodată să reedităm jurnalul tatălui meu. A venit însă Mircea Petean la mine, editorul cărții cu această propunere de a face a doua ediție a jurnalului lui tata. M-am bucurat extraordinar. Când eram aproape gata să semnez contractul, am avut o rugăminte, volumul să conțină eseul lui Cristi despre bunicul său. Sunt și eu mândru că și nepoții sunt mândri de bunicul lor precum și de faptul că că mergând prin Reghin găsesc oameni care își aduc aminte cu drag de tata.”