Klára Biró Jecza și limbajul înnoitor al creației textile/ de Szekernyés János

Duminică, 25 martie 2012, la Galeria TRIADE din Timișoara a avut loc vernisajul expoziției “Fire întrețesute” de Klára Bíró Jecza. Grafică – tapiserie – batic. Expoziția comemorează trecerea prin Timișoara a unei artiste care a jucat pentru oraș, în anii 60 – anii venirii sale la Timișoara -, rolul unui agent al înnoirii, “având menirea de a face acceptată și de a înrădăcina aici, în orașul de pe Bega, arta textilă modernă, împrospătată și radical novatoare”.

Reproducem în cele ce urmează un text semnat Szekernyés János (“Creații textile de o intelectualitate complexă”), apărut în “Irodalmi Jelen”, în 4 august 2004 și tradus din limba maghiară de Ildiko Foarță.

“Ca artist plastic, Klára Bíró Jecza excelează în domeniu de nu mai puțin de patru decenii. Expune pentru prima oară în 1964, devenind absolventă a Facultății de Arte Ion Andreescu de la Cluj abia peste un an când, pe plan mondial, în atmosfera efervescentă și dinamică a anilor ’60, arta textilă s-a transformat și înnoit radical, cunoscând un puternic avânt și când această ramură artistică, pornind de la propriile-i premise și de la multiplele valențe ale materialului, a creat și îmbrăcat forme inedite și suverane de exprimare.

Întâmplător, tocmai în perioada tulbure a începutului de carieră pentru Klára Bíró Jecza, covorul-tablou, tapiseria, bateek-ul, precum și textilul în relief, adică tridimensional, s-au ridicat la rangul celei mai incitante ramuri a artei decorative. Succesoare târzie a Penelopei, tânăra artistă născută la Dej avea să-și asume rolul de deschizător de drumuri la Timișoara, unde au purtat-o, după obținerea diplomei, căile destinului, având menirea de-a face acceptată și de-a înrădăcina aici, în orașul de pe Bega, arta textilă modernă, împrospătată și radical novatoare. Asta, deoarece până atunci în capitala Banatului n-a trăit și n-a creat niciun artist textilist. Din fericire, în decurs de câțiva ani, în jurul ei s-a adunat un grup de adepți harnici și talentați. Ca urmare a rodnicei lor activități, a spiritului competitiv și a deschiderii spre nou, în relativ scurt timp textiliștii timișoreni s-au afirmat la nivel național, ajungând la loc de frunte în domeniu. Tapiseriile și bateek-urile Klárei Bíró Jecza, în design concis și stilizat, de inspirație predominant grafică, au fost de multe ori prezente în cadrul celor mai importante expoziții de prim rang, colective ori individuale, atât în țară, cât și în străinătate. A participat și la expoziții și festivaluri județene. În crearea suprafețelor și formelor din lucrările ei a folosit cu precădere figuri, structuri, segmente și formațiuni geometrice. A preferat mai cu seamă elemente compoziționale rotunde, rotunjite, arcuite – cercuri, felii și segmente de cerc, curburi, articulații – valorificând în același timp și triunghiul ori motivele vegetale puternic stilizate. În majoritatea tapiseriilor sale, îndărătul spectacolului vizual ce sugerează echilibru și armonie, mocnesc stranii contraste: lumini și umbre, antinomiile luminos-întunecat, pământ-cer, apă-foc.

Klára Bíró Jecza este adepta prezentării și vizualizării conceptuale. Construiește din forme pure, epurate, reduse la esența lor. Compozițiile ei de o mare profunzime și efect se constituie din arcuri de cerc regulare, din paralele și fascicule de linii. De-a lungul întregii cariere, a dat întotdeauna întâietate culorilor și nuanțelor naturale, mate, creând, prin intermediul lor, un spectru larg și bogat de tonuri reci și calde. Astfel, mizând pe efectele manufacturale și de țesătură, Klára Bíró Jecza și-a realizat lucrările textile folosind tehnica haute lisse, nodul persan și pictura manuală. Virtuțile principale ale artei sale sunt simplitatea limbajului, sinceritatea nesofisticată, accesibilitatea și puritatea. Cu o umilitate exemplară s-a adaptat premiselor, posibilităților și legităților acestei ramuri artistice. Majoritatea tapiseriilor de perete, a compozițiilor în tehnică bateek, ca și grafica și schițele ei, sugerează și emană seninătate, optimism, bucurie de a trăi, elan, dar și reținere, discreție: dansul, mișcarea, nemărginirea, ascensiunea, libertatea, pe toate le-a abordat, exprimându-le în forme concise, emblematice, încărcate de sens.

Textilul – lucrările mature și de efect ale Klárei Bíró Jecza o dovedesc cu prisosință! – este o ramură de sine stătătoare a artelor plastice și decorative. Țesutul necesită o aprofundare a tehnicii, cultură solidă, o deosebită sensibilitate, putere, răbdare exemplară și foarte multă muncă migăloasă. Artistul textilist este nu numai un spirit creator cu o vie fantezie, ci și un manufacturier, un meseriaș, contactul său cu materialul fiind unul direct și primordial, aproape senzual. Materialul devine coautorul artistului: reacționează multiplu la operă. În cele din urmă, însușirea în profunzime și exersarea exigentă a meșteșugului textil au format și cristalizat un limbaj al formelor, personal și de neconfundat al Klárei Bíró Jecza. A cunoscut riguros natura, comportamentul și proprietățile concrete ale materialelor, precum și diversele tehnici de lucru.

În ultimii ani, Klára Bíró Jecza face cu precădere schițe, desene și grafică, doar rareori încumetându-se să se așeze la războiul de țesut. Pentru carpete, tablouri textile nu mai există cerere. Motivația pozitivă, mobilizatoare, lipsește cu desăvârșire. Din păcate, numai din pură pasiune, “nu merită” să țeși un covor care necesită mult material, timp și spațiu. Reușește cu greu să-și depoziteze lucrările care n-au ajuns să facă parte din vreo colecție a unei instituții sau private și să le apere de soare, praf și molii. Lucrările textile sunt pândite de numeroase pericole. S-ar cuveni ca în sălile festive sau holurile luminoase și aerisite ale instituțiilor, respectiv în colecțiile muzeale, să se asigure spații adecvate pentru cele mai reușite lucrări. E drept, însă, că și în spațiile interioare ale unor lăcașe de cultură creațiile artistice mai valoroase sunt expuse altor pericole. Cele două covoare de mari dimensiuni ale Klárei Bíró Jecza, care, decenii la rând, au împodobit holul Teatrului Maghiar de Stat, respectiv biroul directorial, pur și simplu “s-au evaporat” fără urmă. Nici până acum nu se știe – în orice caz nu știm noi – unde au ajuns, ce s-a ales de ele.

Sămânța semănată, împreună cu colegii de breaslă, de către deschizătoarea de drumuri Klára Bíró Jecza, a dat roade: de câțiva ani încoace, la Facultatea de Arte a Universității de Vest există, în sfârșit, o secție și pentru textiliști.”