Kore (I)

Kore era reprezentarea tinerei femei in sculptura antica greaca. Corina este o tanara femeie care a acceptat sa-mi pozeze nud la fel de firesc cum rade sau bea apa. Si datorita destinului, dar si felului ei de a fi, am putut crea impreuna cu ea o serie de imagini la care ma gandeam de trei ani…

Kore – Corina… Nu stiu daca au vreo legatura etimologica, dar intre ele exista o relatie surprinzatoare si profunda. Corina priveste azi frumusetea nuditatii umane exact asa cum era acest lucru inteles si asumat in Grecia antica (si nu numai) – acolo unde nudul uman devenea opera de arta si subiectul unui anumit tip de admiratie. Acest mod de a privi nuditatea nu avea nimic sexual (si) pentru ca sexul nu era pe atunci un tabu, o problema, o rusine sau un pacat. Sexualitatea era un dat firesc al fiintei umane, calauzita in viata de principiul continuei cautari a placerii. A te expune si a fi perceput nud nu era un act de fronda, de inconstienta, de exhibitionism sau de “posedare”. Nuditatea nu putea fi o problema morala. Sexul a “devenit” in timp, prin manipulari ideologice, ceva rusinos, iar nuditatea – fals atribuita ca imagine exclusiva a sexului – a fost atinsa si ea de “mizeria pacatului”. Consecinta? Blamarea nuditatii ca fiind ceva obscen. Desi foarte multi oameni fac dragoste imbracati sau pe intuneric…
Dintre toate modelele mele, Corina are o particularitate aparte – totala lipsa a vreunei inhibitii legate de nuditate. Pudoarea ei vizeaza alt tip de intimitate, cea sexuala, nu anatomia artistica si expresiile care o insufletesc pentru crearea unor imagini cu valoare estetica. Si, ca sa elimin orice fel de interpretari, am sa spun: Corina nu este nici exhibitionista, nici nimfomana, nici “obsedata”, nici nu umbla goala pe strada. Si nici nu este amanta mea. Este o tanara femeie de 21 de ani, a carei conceptie despre nuditate este azi o exceptie curioasa, desi candva a fost ceva absolut normal.
Cand ne-am cunoscut, vorbind despre nuduri artistice, ea a fost surprinsa sa afle ca e foarte greu sa gasesti modele. Si, ca sa nu-i mai dau aceleasi explicatii pe care le-am dat deja de zeci de ori, am intrebat-o direct: “De ce e greu sa gasesc modele? Pai, uite, tu mi-ai poza?”.
Eram absolut convins ca o sa primesc un refuz ironic. Dar ea a spus: “Bineinteles. Dar nu stiam daca-ti place de mine sau nu”.
Corina studiaza ingineria si arhitectura peisagistica. Isi doreste o cariera in care sa poata amenaja cat mai multe gradini, un fel de Edenuri in care omul sa se intoarca la starea lui naturala fizica si psihica. Gradini publice sau oaze private, in care omul sa evadeze, fie si numai pentru cateva ore, intr-o alta realitate. “Pentru mine, un copac e un martor al istoriei. Un martor fericit daca creste intr-o padure si un erou-martir care demonstreaza forta naturii daca se afla pe marginea drumului sau intr-un oras…”.
Am intrebat-o pe Corina la ce viseaza. Raspunsul ei, surprinzator – si uimitor -, este unic intre ale tuturor celor pe care i-am intervievat: “Visez SA MUNCESC toata viata, pentru ca asta ma va tine… in viata. Nu suport sa stau degeaba. Imi place sa creez, sa vad lucruri frumoase iesite din mana mea”.
Am vrut sa aflu cum se vede ea ca femeie. “Tot ce stiu, deocamdata, este ca nu sunt o frunza in bataia vantului”, mi-a spus. “Sunt o libertina, dar stiu sa tin echilibrul si foarte rar imping lucrurile la extrem – numai in siguranta si controlat. Nu am inhibitii, dar stiu sa nu sar peste cal. Asa am fost crescuta si educata.”
Corina este senina, spontana, libera si relaxata. Forta ei vine tocmai din faptul ca nu are nimic de ascuns. Pentru ea lucrurile sunt simple (nu simpliste), iar problemele – firesti fapte ale vietii, pe care le ia asa cum vin. Nu dramatizeaza, dar nici nu e superficiala. “Cand fac o gafa, sunt prima care ma (auto)ironizez! Si-mi place sa raspund la provocarile altora – dar numai la acelea despre care-mi dau seama ca tot mie imi vor folosi in final.”
O astfel de provocare a fost si sa pozeze nud. “Eu sunt foarte eu, adica 100% Corina, cand sunt goala…” Dar despre asta data viitoare.