La distanță ești, la distanță ai/ de Alexandru Ciolan

Datorită mediilor electronice actuale, relații interumane care până de curând presupuneau proximitatea fizică a persoanelor se mută și, alături de metamorfozele virtuale cărora nu le-am putea reproșa decât, eventual, absența căldurii omenești, dau, nu de puține ori, naștere la ciudățenii sau chiar la monstruozități.

După ce am fost școliți “la distanță”, nu e de mirare că vom și munci/lucra la distanță (“la distanță” însemnând, de fapt, “în fața computerului”): “Potrivit studiului Telework Exchange, organizație a angajaților care muncesc de la distanță, peste 85% dintre angajați au o viziune pozitivă asupra unui serviciu care nu impune prezența la birou. Două treimi dintre managerii care supraveghează angajații cu astfel de joburi lucrează ei înșiși de la distanță”, standard.money.ro 14 III 08).

Și dacă tot ne-am lipit de fotoliu în școală și în orele de serviciu, de ce nu ne-am face și cumpărăturile tot lipiți de scaun? “Piața germana a vânzărilor la distanță, care este o piață matură, spre deosebire de cea românească, aflată în plină creștere, a fost de 20,4 miliarde în 2001 și este în creștere ușoară și constantă încă de atunci.” (wall-street.ro 8 XII 06).

Banii câștigați și cheltuiți de acasă, din fața monitorului, sunt derulați prin bănci care se bucură că economisesc ținându-ne la distanță de ghișeele lor: “Băncile cred în relația la distanță cu clienții (…) De ce sunt mai ieftine serviciile bancare la distanță? Pentru că băncile economisesc destul de multe resurse prin transferul operațiunilor de la ghișeu pe Internet sau la telefon…”, S.fin. 15 VIII 08.

Până aici, în pofida obiectivării, prin virtualizare, a raporturilor interpersonale și în ciuda anulării, cel puțin sub raportul inconvenientului distanței, a unei dimensiuni fundamentale a realității, lucrurile par a nu devia aberant de la normalitatea lumii fizice în care trăim și pentru care am fost, la urma urmelor, creați. Din clipa în care distanța nu mai este ștearsă, ca în cazurile de până acum, ci introdusă în relații care în mod tradițional presupuneau intimitatea, rezultatele încep însă a modifica și lipsi de substanță vechi și eterne concepte antropologice.

“Adopția la distanță”, invenție recentă a ong-urilor din satul planetar, desemnează de fapt un gest de caritate, adăugându-i ceva din statornicia responsabilă cu care părintele, fie el și adoptiv, trebuie să își trateze copilul. Cei care strâng fonduri pentru așa ceva, știind că se adresează unor oameni ocupați, au stabilit o birocrație simplificată și au introdus tarife, pentru a eficientiza strângerea de fonduri: “Adopția la distanță este o acțiune solidară în sprijinul statelor sărace, dar și a familiilor nevoiașe. Adoptarea la distanță poate fi făcută de către oricine are o situație materială bună. (…) Cel mai sigur procedeu este să te duci la un centru pentru adopții. Acolo, cu siguranță vei primi toate detaliile și vei completa un formular, unde vei completa tipul de adopție, și modul de plată. Cât costă o asemenea adopție? Adopția individuală costă lunar 26 de euro, iar în schimb vei primi rapoarte și fotografii cu copilul. Poți susține și un copil care se află internat într-un centru de plasament, iar suma cu care poți contribui este de 15 euro. Pentru mamă și copil poți contribui cu 30 de euro. Acești bani vor ajuta copilul să se nască în condiții decente.” (femina.rol.ro 10 VIII 09). Un pas înainte spre umanizarea acestui sistem îl constituie prezența sporadică a copilului adoptat alături de familia binefăcătoare, un fel de adopție de probă care poate duce sau nu la adopția finală: “(N)u este o adopție definitivă, ci la distanță. Gabi are 4 ani și de la 1 iunie își va petrece week-end-urile alături de noua sa familie de la Izvorani.” (antena3.ro 27 V 10).

Legătura/relația/iubirea la distanță este și ea un nume nou pentru o invenție recentă – semi-concubinajul: “Iubire la distanță. «Living apart together»: separați și totuși împreună, sau, mai pe scurt, LAT. Dacă e să dăm crezare specialiștilor, aceasta este cea mai nouă formulă a fericirii: iubirea la distanță, adică, de luni până joi, la tine acasă, și în week-end, la el” (AS 949 / 10). Evident, noua invenție promite succesul, relația putând dura, tocmai datorită intermitenței, nu o veșnicie (nestatornicii nici nu-și doresc veșnicia) ci, calendaristic, mai mult: “O relație la distanță are mai multe șanse să țină, mărturisește Mihaela Rădulescu într-un interviu…” (Adev. 24 I 11).

Există și o variantă “obiectivă” a relației la distanță, care transformă povestea cuplului într-un mic roman, umanizând-o: “Capcanele legăturilor de dragoste la distanță. Ea este la Londra, el la Paris. În această epocă a globalizării, relațiile la distanță nu sunt o raritate. (…) Dragostea la distanță nu rămâne fără consecințe. (…) Legăturile la distanță creează o mare tensiune în plan emoțional și foarte puțini reușesc să mențină o relație îndelungată.” (ziare.com 2 I 11).

Și iată-ne ajunși la capătul distanței care ne separa de aberația absolută: sexul la distanță, un eufemism contemporan pentru ceea ce înainte era cunoscut drept masturbare: “(C)âteva tinere femei care îți câștigă existența stând de vorbă cu amatorii de sex la distanță pălăvrăgesc nonstop, își împrumută generos experiența, se ajută una pe alta să iasă din situațiile abjecte în care le aduc uneori interlocutorii.” (“22” 30 IX 04). Nu lipsesc, evident, experți în domeniu care oferă “Sfaturi creative pentru sexul la distanță” (madone.ro 16 X 09).

Să încheiem hâtru și optimist, reproducând o glumă culeasă de pe net: Radio Erevan este întrebat dacă se poate face sex la distanță. Radio Erevan răspunde: Da, cu condiția ca sexul să fie mai mare decât distanța.

Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos. ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-romånă al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Făråmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.