LA FRONTIERA ISTORIEI / In pragul prapastiei

Ziua de 1 mai a devenit treptat o zi a luptei pentru dreptul la munca si nu pentru ameliorarea conditiilor de munca, asa cum era odinioara. Acest lucru ne arata clar o deteriorare pâna la cronicizare a realitatilor sociale.   Reformarea ideilor socialiste a devenit imperios necesara intrucât somajul si foametea anuleaza pluralismul politic; divertismentul fals si ieftin, deliberat programat mediatic, ascunde sub cortina realele probleme ale societatii, indepartând oamenii de la preocuparile firesti. Toate acestea au ajuns sa compromita democratia, iar intr-un târziu, nu foarte indepartat, o vor distruge. Deoarece ciubucarii proletari care s-au ridicat din „clasa muncitoare” au uitat de unde au plecat si au preluat printr-un mimetism stângaci simbolurile inaltei burghezii europene, fara sa o inteleaga. De aceea nu are consistenta intelectuala a acesteia pentru a descoperi si articula solutii in plan social si economic. Si nu intâmplator „Socialismul in cele din urma va triumfa”, dupa cum sta scris pe una dintre cladirile fiscului din Bucuresti. Avem o clasa politica de weekend. Ea se distreaza in loc sa aplice masuri efective pentru a stopa alunecarea tarii in colaps. O clasa politica promiscua, cu nadragii trasi si alergând libidinos dupa progenituri siliconate. Ca intr-un bordel absurd, unde nu exista finalitate. Care sunt, in fond, masurile efective? Cu nostalgii de genul: „Imi dadea statul o casa, un strung, un loc de munca, aveam de unde sa vin acasa” nu-i de glumit. Mult-trâmbitata retehnologizare de dupa 1990 a fost ratata. Platformele industriale au fost falimentate cu premeditare. Unde sunt banii din aceste fabrici? Daca retehnologizarea nu a fost o prioritate, de ce nu s-a investit in reprofesionalizarea fostilor muncitori? România a devenit tara simbolurilor ca prestigiu social, precum in vechile comunitati de hominizi. Ai vila? Existi! N-ai vila? Nu existi! Ai? Esti! Nu ai? Nu esti! Paradoxal, ca o ironie cruda a istoriei, Nicolae Ceausescu a afirmat: „Eu nu ma tem de cartile bune. Eu ma tem de cartile proaste!” Din nefericire, acest slogan nu a fost preluat de politrucii de partid, de intelectualii raialei politice, de ieri si de azi. Este de mirare atunci ca prolifereaza proastele apucaturi? Ca avem politicieni ratati, lipsiti de scrupule? Agramati si adesea analfabeti? Toata aceasta lume fetida a iesit din cartile proaste. O lume ignoranta, flecara, agresiva pâna la ticalosie. Temerea dictatorului comunist era reala. Si pe buna dreptate, ne punem intrebarea: pâna la urma, prin prisma faptelor in mijlocul carora traim, debarcarea lui Ceausescu a iesit dintr-o carte buna sau din una proasta?    

ADRIAN MAJURU (n. 1968) este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod de existenta si Bucuresti. Povestea unei geografii umane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona de underground social urban. In sprijinul celor care studiaza acest domeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referire la cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie, prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate, amintim aici selectiv Copilaria la romani, Familia Minovici – univers spiritual si Destin valah in ilustratii si 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile “Antropologia urbana” si “Periferii nocturne” la Editura Paralela 45.