La luptă!!/ de Tudor Călin Zarojanu

„Această pagină este dedicată ateilor și nu are intentia de a jigni persoanele care se închină la Zei. Fie ei DumneZEI sau alți ZEI…” se afirmă, aproape de la bun început, pe frontispiciul unei pagini Facebook. Zic „aproape” pentru că un pic mai sus se află poza de profil a paginii, care opune o orbită cu doi electroni unei aureole (mesaj subliminal: știința are ceva pe orbită, religia nu), între cele două fiind afișat sloganul „Prea prost să înțelegi știința? Încearcă religia!” Asta ca dovadă a lipsei intenției de a jigni.

Trec ușor peste faptul că sloganul e în engleză (citește: fotografie luată de pe net, că nouă nu ne-a venit nicio idee mișto de ilustrație) și mă opresc la verbul în chestiune: a înțelege. A presupune că religia e dependentă de înțelegere înseamnă că n-ai înțeles nimic, lucru care poate ține de inteligență, dar – uite, eu sunt mai permisiv – și de cultură.

Religia, credința în Dumnezeu sau în oricare alt fel de divinitate, una sau mai multe, n-au nicio legătură cu înțelegerea, cu un proces mental similar descifrării – de pildă – a fizicii cuantice, găurilor negre sau teoriei fractalilor. Dumnezeu nu poate și nici nu este nevoie să fie explicat sau înțeles. Crezi sau nu crezi. Nu e nicio problemă dacă nu crezi. Dar dacă, necrezând, îi declari proști pe cei care cred, asta este cu siguranță o dovadă de…  hm! ia să vedem… inteligență, nu?

Bănuiesc că destui dintre dv., care citiți aceste rânduri, vă gândiți „Ce rost are să comentezi așa ceva!? Lasă-i în durerea lor!” Cu siguranță că-i las, dar trăim într-o lume complicată și instabilă, în care alunecarea dintr-o parte (sau din niciuna) în alta se poate produce cu ușurință. Nici asta n-ar fi o dramă dacă s-ar întâmpla pe baza unei logici sau a unei argumentații solide. Dar de multe ori e nevoie de mult mai puțin ca oamenii să se smintească. Iată de ce cred, pur și simplu, că, de fiecare dată când e cazul, trebuie să spui ceea ce gândești, pentru că nu e deloc sigur că acele lucruri sunt cunoscute și percepute de toată lumea. DUPĂ CARE, firește, fiecare e liber să creadă ce vrea. Dar va fi măcar în (cât de câtă) cunoștință de cauză.

Drept care am avut răbdarea să scanez măcar o parte din conținutul paginii respective și iată ce am găsit:

– „Și eu lupt cu un sistem care dorește să îmi îndoctrineze copilul încă din grădiniță”, spune o mămică. Foarte rău dacă e așa și foarte bine că se luptă. Dar, atenție, doamnă, nu doar religia e o posibilă sursă de îndoctrinare! Copiii care  – după exemplul părinților, sub presiunea celor din jur și a televiziunii – cresc în adorarea Zeului Ban, a gadget-urilor scumpe și a altor fițe sunt cu mult mai îndoctrinați decât ar putea s-o facă Biserica. Mult succes și în această luptă!

– „FABULOS! Cum o desființează primul șef al Danei Grecu pe vedeta Antenei 3”; am preferat să nu văd legătura cu religia. Sau cu știința;

– o știre despre tratarea cancerului cu particule de aur „prin metoda Frankestein”. Doamne, ajută.

– un clip dintr-o emisiune TV probabil americană în care un nene cu păr lung spune că afirmațiile din Facerea sunt false indiferent dacă Dumnezeu există sau nu. Foarte tare!

– un clip cu un protest din Cluj susținut de două persoane față de finanțarea bisericilor din bani publici;

– o poză cu un astronaut pe Lună purtând un afiș pe care scrie – de data asta în română: „Vrem spitale, nu catedrale”;

– link la un articol de blog, intitulat „Religia, soluția salvatoare a proștilor, leneșilor și lașilor”; Soluția la ce?, pardon de-ntrebare. Nu reiese din articol;

– un comentariu pe tema „Ce caută un copil la spovedanie?”. Ca să-ntrebi asta, iar înseamnă că n-ai înțeles nimic despre nimic – dacă tot ne preocupă înțelegerea;

– două cadre dintr-un desen animat; prințesa Religie spune: „Ceva te-a adus aici. Credința. Destinul”, la care prințul Știință îi răspunde: „Calul”. Asta chiar mi-a plăcut, e haioasă. Deși eu, unul, prefer prințesa.

Cam pe-aici m-am oprit, edificat. Spre dezamăgirea mea, n-am găsit nimic care să justifice ideea sloganului, necum agresivitatea lui. M-ar fi interesat argumentele în favoarea științei. La urma urmei, sunt absolvent de Matematică-Informatică, nu de Teologie. Plus că, așa cum spuneam, credința n-are nevoie de argumente.