La Uniune

Uniunea Scriitorilor din Romania isi construieste, incet-incet, o imagine radical diferita de aceea a unei “fosile staliniste”, sintagma pe care Mircea Cartarescu (membru si laureat al premiilor USR) i-a aplicat-o cu elan progresist. Pe de alta parte, tinerii nostri scriitori, din Capitala si din tara, castiga pe zi ce trece vizibilitate, o notorietate mai larga decat aceea a mediului in care scriu, publica si polemizeaza.

Aceste linii de parcurs evolutiv s-a incrucisat, simbolic si la propriu, in cele doua zile pline ale Colocviului Tinerilor Scriitori, desfasurat la Bucuresti in 5-6 mai.

Ambele parti au avut de castigat. Uniunea a beneficiat de o excelenta expunere, media punctand si detaliind un eveniment care a avut loc la… jumatate de secol de la precedentul Colocviu al scriitorilor tineri. USR a putut vedea, cu aceasta ocazie, ca noua literatura are si valoare, si consistenta intelectuala, si optiuni ce trebuie luate in seama. La randul lor, tinerii autori (limita de varsta a participantilor a fost fixata la 35 de ani) au constatat ca dialogul institutional si chiar cel privat sunt mai dificile – dar si mult mai incitante – decat nesfarsitele monologuri purtate in paralel.

Daca termenul n-ar fi atat de compromis, as spune ca a fost aici o veritabila socializare. Distantele geografice si cele intelectuale au fost, macar 48 de ore, sterse de pe harta literaturii. Dincolo de cercurile bine precizate, de solidaritatile locale si de aprehensiunile regionale, dincolo chiar de adversitati culturale si inamicitii personale, au stat fata in fata numerosi reprezentanti ai tinerei generatii. Ii enumar doar pe cei care si-au invins timiditatea si oboseala pentru a participa activ la discutii: poetii Tudor Cretu, Razvan Tupa, Claudiu Komartin, Dan Sociu, Robert Serban, Rares Moldovan, Serban Axinte, Livia Rosca, Mihai Vieru, criticii Ioana Cistelecan, Cristina Cheveresan, Bogdan Cretu, Luminita Marcu, Doris Mironescu, Radu Vancu, Andrei Terian, C. Rogozanu, Marius Chivu, Antonio Patras, Alexandru Matei, prozatorul Alexandru Potcoava, publicistul Cosmin Dragomir: peste douazeci de voci, distincte, care au dat substanta, culoare si nerv Colocviului.

Si daca tot punem o eticheta pe ceea ce s-a intamplat la USR, n-ar fi instructiv si totodata amuzant sa o modulam dupa limbajele artistice si critice succedate din 1956 si pana azi? La Uniune a fost, asadar, o manifestare in care s-a reliefat constiinta celor mai tinere mladite ale scriitorimii noastre (anii ”50). La Uniune a fost o intalnire ingereasca (anii ”60). La Uniune a fost un banchet platonician, rafinat si livresc (anii ”70). La Uniune a fost un Colocviu ca la carte (anii ”80). La Uniune a fost o corida sangeroasa si sexoasa (anii ”90).

La Uniune a fost OK. Generatia 2000.