Lance, eroul

Pe langa reflectiile despre vremea rea care a cam stricat socotelile ciclistilor in prima saptamana a Turului Frantei, principala tema de discutie a comentatorilor pare sa fie daca americanul Lance Armstrong va reusi sau nu sa castige pentru a sasea oara Turul Frantei. Pana acum, in afara de el, au iesit victoriosi de cinci ori in cea mai importanta competitie de ciclism a lumii doar patru rutieri, cu totii europeni: Jacques Anquetil, Eddy Merckx, Bernard Hinault si Miguel Indurain.
Unii comentatori – mai ales europeni – tind sa conchida ca americanul nu va putea sa iasa invingator si a sasea oara, judecand dupa marja de timp din ce in ce mai redusa cu care Armstrong a castigat editiile precedente (anul trecut doar un minut si o secunda l-au despartit de al doilea clasat), dar si dupa faptul ca Armstrong va implini anul acesta 33 de ani, ceea ce nu e putin intr-un sport unde uzura fizica e ucigatoare. Eddy Merckx, categoric, a declarat deja ca nu exista miracole in sport si ca vine intotdeauna un moment cand trebuie sa accepti ca de-acum nu mai poti castiga, subintelegand prin asta ca e imposibil omeneste ca pragul de cinci victorii in Turul Frantei sa fie depasit. Totusi, timp mai e destul ca americanul sa ia avansul necesar: suntem abia in a doua saptamana a competitiei, care se va incheia la 25 iulie, iar in clasamentul general, Armstrong statea luni destul de bine, pe locul al saselea.

Lara Croft pe doua roti
Ceea ce face insa ca tabara americanului sa-si pastreze optimismul este modul cum echipa si sponsorii lui Armstrong au pregatit lucrurile din punct de vedere tehnologic. Zilele trecute, fanii lui Armstrong intorceau pe toate fetele spectaculoasa stire ca firma Oakley, unul din sponsorii sportivului, l-a dotat pe acesta cu o pereche de ochelari de soare cu MP3 player incorporat, care vor fi lansati pe piata pentru public in decembrie si vor costa 500 de dolari bucata (in versiunea de 256 MB). Daca ar sti Ullrich (neamtul considerat cel mai periculos adversar al lui Armstrong), ar muri de ciuda! exclama un suporter incantat.
Nu e vorba insa numai de gadgeturi menite sa starneasca invidia concurentei si sa asigure succesul comercial al produselor lansate de sponsorii americanului. Cam de prin aprilie, ziarele americane incepusera sa scrie despre importanta avansului tehnologic al US Postal Service, echipa sub egida careia concureaza Lance Armstrong: furnizorii de echipamente care au contracte de sponsorizare cu acesta (Giro pentru casca, Nike pentru tricou si pantofi, Trek pentru bicicleta, Shimano pentru pedale, Bontrager pentru roti si AMD pentru calculatorul de monitorizare a efortului) au format anul trecut un soi de alianta secreta denumita F-One, unindu-si fortele ca sa compuna cel mai ergonomic, cel mai aerodinamic si cel mai usor ansamblu posibil in jurul corpului lui Lance. “I-am adus laolalta pe toti furnizorii si i-am facut sa inteleaga ca trebuie sa existe o conexiune holistica intre Lance si echipamentul lui. Corpul sportivului si bicicleta trebuie sa fie gandite ca un tot unitar”, rezuma lucrurile Bart Knaggs, presedintele echipei US Postal.
Intr-o astfel de conceptie, materialele folosite, modul lor de asamblare, o sa plasata cu cativa milimetri mai in sus sau mai jos, un ghidon mai usor cu cateva grame se pot dovedi decisive pentru performanta unui ciclist. Argumentul sponsorilor a fost ca in 1989, americanul Greg LeMond a reusit sa castige Turul Frantei la o diferenta de timp de numai opt secunde fata de urmatorul clasat, iar comentatorii au atribuit aceasta victorie constructiei aerodinamice a ghidonului. Acum, US Postal si ceilalti sponsori au urmarit doua lucruri: pe de o parte, sa aduca bicicleta cat mai aproape de limita minima de greutate admisa de Uniunea Ciclista Internationala (6,8 kg), pe de alta parte sa determine cat mai exact pozitia optima a lui Lance pe bicicleta in conditii diferite de mediu si in echipamente diferite, scop in care l-au supus pe sportiv mai multor luni de experimente in simulatorul Universitatii din Washington, monitorizate pe computer. La capatul tuturor eforturilor lor a rezultat un ansamblu om-tehnica fara precedent, menit sa transforme, cu un joc de cuvinte al unui ziarist, “Tour de France” intr-un adevarat “Tour de Tech”.
Desi s-a putut banui ca si celelalte echipe participante la competitia din Hexagon au mizat pe tehnologie ca sa se poata mentine competitive intr-un sport unde conteaza din ce in ce mai mult cateva grame, cateva secunde sau cateva calorii in plus sau in minus, e putin probabil sa mai fi existat vreo abordare la fel de obsedata de high-tech precum cea a americanilor. Un fel de razboi din Irak al lui Rumsfeld, in varianta civila. Nu e deloc de mirare ca Lance Armstrong e destul de putin simpatizat in cercurile pasionatilor de ciclism traditional din Europa, care considera ca acest mod de a obtine performanta incalca spiritul culturii sportive de pe continent. Eseistul francez Robert Redeker a spus-o cel mai clar: “Tipul de atlet reprezentat de Lance Armstrong, spre deosebire de eroii ciclismului de acum o generatie, Fausto Coppi sau Jean Robic, se apropie mai mult de Lara Croft, ciber-eroina fabricata virtual. Ciclismul e pe cale sa devina un joc video, iar ciclistii – niste fiinte umane virtuale, niste Robocopi pe doua roti, cu care nimeni nu se poate identifica si nu poate intra in contact”.

Un mancator de burritos
Evident, americanii au combatut deja aceasta teorie, pornind chiar de la ceea ce considera a fi punctul slab al ciclismului european – drogurile. Desi Lance Armstrong a fost si el acuzat ca a folosit droguri, nimeni n-a putut dovedi niciodata asa ceva, iar mandria lui cea mai mare e ca inzestrarea naturala realmente iesita din comun (capacitatea pulmonara, performanta cardiaca, ba chiar lungimea oaselor femurale, esentiala pentru reducerea efortului de pedalare) si munca indarjita l-au scutit sa apeleze la stimulente nepermise. In 2000, indignat de acuzatii, a facut chiar un spot publicitar pentru Nike unde spunea: “Toata lumea vrea sa stie ce am luat. Ce am luat eu? Am luat bicicleta asta, unde imi pun fundul la bataie sase ore pe zi. Voi ce ati luat?”
In plus, personalitatea lui n-are, in principiu, mai nimic din Robocop. Texan autentic (extravertit, mancator de burritos, cu succes la femei – a divortat recent de sotia cu care are trei copii, iar acum se afiseaza cu cantareata Sheryl Crow), Lance n-a fost nici pe departe sportivul disciplinat si maniac al detaliilor pe care il cunoastem azi. Nascut intr-o suburbie din Dallas, nu si-a cunoscut tatal niciodata si a fost crescut cu greu de o mama incapabila sa stapaneasca un copil zvapaiat, al carui singur mod de a-si canaliza energia in exces a fost sportul – mai intai inotul, apoi triatlonul, apoi ciclismul. Nici ca proaspat sportiv de performanta nu aprecia disciplina: in 1993, dupa ce ajunsese deja cel mai tanar ciclist castigator al unei etape din Turul Frantei, avea numai dispret pentru ideea ca un antrenor ar mai fi avut ce sa-l invete. In 1996 a incheiat un contract cu echipa franceza Cofidis, pentru un salariu de doua milioane de dolari pe doi ani, si-a cumparat o vila noua la Austin si un Porsche. Nimic nu-i lipsea.
Stilul lui repezit si instinctiv, bazat exclusiv pe avantul fizic si deloc pe tactica si prudenta, s-a schimbat abia cativa ani mai tarziu, dupa marea incercare a vietii lui, care avea sa-l transforme in cu totul alt om. In toamna lui 1996 a descoperit ca are cancer testicular: a urmat un an de chinuri – o operatie, chimioterapie intensa, care aproape i-a distrus musculatura si rinichii, vestea primita chiar in spital ca francezii de la Cofidis i-au reziliat contractul – dupa care, cand nimeni nu se mai astepta, medicii si antrenorii au constatat ca are capacitatea fizica de a reveni in sportul de performanta.
In 1999 a castigat pentru prima oara Turul Frantei cu echipa US Postal Service, cu care are si acum contract. Flacaul indiferent si impulsiv s-a transformat intr-un sportiv supus, rabdator, meticulos si atent la toate trucurile tactice care ii pot deruta adversarii sau care ii pot menaja lui eforturile pe durata unei competitii. Iar cand nu e pe bicicleta, face campanii de lupta cu cancerul si tine discursuri. Are si o fundatie, Lance Armstrong Foundation, care strange anual mai multe milioane de dolari in folosul cercetarii medicale. E mai mult decat un campion: e intruchiparea visului american, unde renasterea din cenusa e intotdeauna posibila si pilduitoare pentru conationali. El insusi e de parere, de altfel, ca boala e cea care l-a inteleptit si l-a facut in stare sa ajunga cu adevarat un campion.

Concurenta sponsorilor
Spectaculoasa revenire a lui Lance si figura de erou national explica de ce texanul a ajuns la fel de celebru ca Tiger Woods sau surorile Williams intr-o tara unde ciclismul e un sport mai putin vizionat chiar decat fotbalul in sala. Cu salariu si cu contractele de publicitate cu tot, Lance Armstrong castiga la ora actuala aproape 17 milioane de dolari pe an, iar sponsorii se bat pe el: logo-urile Coca-Cola, Subaru, Nike, Bristol Myers sau Visa abia mai au loc pe echipamentul lui, in ciuda faptului ca americanii au ocazia sa-l vada pe rutierul nostru mai mult in spoturi publicitare decat pedaland in competitii. Anul trecut, Turul Frantei a fost difuzat in America doar de Outdoor Life Network, un post de televiziune prin cablu accesibil in mai putin de 40% din casele americane. Media de audienta a turneului a fost de 336.000 de telespectatori, adica aproape nula in termeni de rating TV.
Dar nu atat cursa in sine conteaza, cat aparitiile in media ale legendei Lance, iar tocmai din acest motiv, sponsorii nu sunt acum peste masura de preocupati ca el sa castige Turul Frantei: indiferent de rezultat, rolul lui de promotor de produse ramane asigurat. Firma de marketing sportiv Burns Sports&Celebrities a calculat ca Armstrong a fost anul trecut al cincilea mare promotor de produse in randul sportivilor americani, dupa Tiger Woods, Michael Jordan, Kobe Bryant si Anna Kurnikova. “America ii iubeste pe cei care pot sa invinga adversitatile vietii asa ca Lance. Este o poveste tipic americana aici. Orice companie are de profitat indirect de pe urma imaginii lui pozitive”, zice seful de la Burns.
Ce urmeaza acum? In primul rand, echipa lui Lance isi va schimba de la anul sponsorul principal, locul US Postal Service urmand sa fie luat de Discovery Channel. Daca ideea de viteza si precizie reprezentata de cursele lui Lance se potriveste cu imaginea serviciului postal american, exista insa numeroase critici la adresa faptului ca o agentie guvernamentala care face an de an pierderi isi permite sa investeasca 6 milioane de dolari anual in echipa de ciclism. Prin urmare, s-ar zice ca e binevenita schimbarea sponsorului principal. In ceea ce ii priveste pe ceilalti, analistii industriei de publicitate au observat ca Lance Armstrong ca promotor de produse se apropie destul de repede de plafonul de saturatie, dincolo de care aglomerarea de branduri sub numele lui devine obositoare, iar logo-urile se anuleaza reciproc, pentru ca nu se mai disting. Mai mult, unele intra deja de pe acum in contradictie cu altele, dat fiind ca Lance mai promoveaza si in nume propriu anumite produse (mai ales bauturi si snack-uri energizante pentru sportivi), concurente directe cu cele promovate de echipa lui. E posibil ca aceasta concurenta a sponsorilor sa conteze mai mult pentru cariera lui Lance decat felul cum o sa se descurce zilele urmatoare in Pirinei.
crenguta.nicolae@zf.ro