Versiunea completă
Opinii

„Lăsați copiii să voteze!“

Problematica dezvoltării României e legată de slăbiciunea instituțiilor statului. Aderarea noastră la Europa nu a fost legată de accesul la „portofelul european“ cât de „importul de instituții vestice“. Fiecare român și-a dorit ca administrația publică, sistemul de sănătate, poliția etc să funcționeze ca în vest, dacă se poate ca în Germania. Unele progrese s-au realizat, dar într-un ritm prea le…

Florin Pogonaru · 27 mai 2012 · 3 min de citit

Problematica dezvoltării României e legată de slăbiciunea instituțiilor statului. Aderarea noastră la Europa nu a fost legată de accesul la “portofelul european” cât de “importul de instituții vestice”. Fiecare român și-a dorit ca administrația publică, sistemul de sănătate, poliția etc să funcționeze ca în vest, dacă se poate ca în Germania. Unele progrese s-au realizat, dar într-un ritm prea lent față de așteptări. Presiunea venită din partea instituțiilor europene a slăbit foarte mult în ultima perioada datorită problemelor pe care le are Europa însăși.

Convergența spre Europa și-a pierdut din forța de “tragere” a economiei românești către nivelul de dezvoltare european. Europa are de ales între federalizare sau fragmentare parțială. În perioada următoare “federalizarea” Europei va fi văzută de români ca soluția naturală pentru a asigura “importul” de instituții puternice. Din punct de vedere politic și social ea se va altoi pe câteva trăsături specifice ale psihicului colectiv (i.e.: “nevoia de domn străin” și “românoscepticismul” care ne caracterizează). Din acest punct de vedere aderarea la conceptul de federalizare și cedarea de suveranitate vor fi mai ușor de trecut legislativ decât chiar reformele structurale de care economia românească are nevoie.

Este și modul prin care se poate evita creșterea tendințelor extremiste. Nevoia de dictatură ce apare în crize va fi înlocuită cu ideea introducerii unei “discipline de tip german”. Pe drumul spre federalizare, politicienii români va trebui să accepte, între altele, ideea unor politici fiscale comune care vor induce renunțarea la cota unică, în procesul de negociere european. În acest context definirea unei filozofii fiscale care să armonizeze nivelul fiscalizării muncii în raport cu capitalul, al protecției mediului, al redevențelor etc. devine o prioritate care trebuie rezolvată imediat. Filozofia fiscală trebuie însă gândită anticipând condițiile pe care ni le va pune viitoarea federalizare. Agenda publică românească este deja dezechilibrată, ea fiind determinată de problemele “baby boomerilor”.

Alegerile locale sunt câștigate pe bază de “bănci puse în parcuri pentru pensionari, excursii cu pensionarii organizate de primari” etc. La nivel național problema pensiilor și a sistemului de sănătate domină de departe agenda publică. Fără a nega nevoile reale și tragediile personale este de remarcat că problemele generației Y și X sunt departe de a fi priorități (cu excepția locurilor de muncă din sectorul public). În acest context asigurarea de locuri de muncă pentru tineri devine numai un subiect enunțiativ. Și asta pentru că e la modă în alte părți.

Alegerile sunt întotdeauna legate de “repararea nedreptăților făcute pensionarilor”, nu de găsirea de soluții pentru reducerea CAS-ului – pentru asigurarea de locuri de muncă – sau scăderea TVA-ului. Altfel spus, problemele baby boomerilor acoperă de departe problemele legate de asigurarea locurilor de muncă pentru generațiile X si Y. Tensiunile create de dezechilibrarea agendei publice în favoarea baby boomerilor nu sunt tipic românești, ele sunt prezente în toate țările lumii. Japonezii au venit și cu soluția: să se dea un drept de vot în plus părinților pentru fiecare copil sub 18 ani. Campania este cunoscută sub numele “Lăsați copiii să voteze”. O astfel de reașezare a puterii de vot va face ca și societatea românească să înceapă să gândească spre viitor și nu numai spre reparații pentru trecutul care expropriază drastic generațiile viitoare.

Politicienii își vor deplasa angajamentele și acțiunea acolo unde a crescut puterea de vot. De fapt avem de ales între două mari nedreptăți: exproprierea regimului comunist sau exproprierea generațiilor următoare. Până acum morala pe care am practicat-o s-a referit numai la generațiile trecute. Probabil în felul acesta, în asumarea de împrumuturi internaționale sau în elaborarea legislației privind restituțiile, vor avea ceva de spus și generațiile viitoare.

Prezentele opinii aparțin autorului și nu implică în niciun fel instituțiile cu care acesta este asociat.

Citește și