Le petit licurici

Vizita lui Traian Basescu la Paris seamana cu un S.O.S., transmis obligatoriu in franceza, catre toti “licuricii mici” ai Europei. Diplomatul “perfect” care, asezat pe coastele elefantului, la Washington, se rastea la Rusia fuge acum din spital pentru a obloji ranile politicii externe romanesti. Desi nu vorbeste limba in care “politica” si “politicos” fac parte din aceeasi familie de cuvinte, seful statului s-ar fi oferit probabil bucuros sa-i ofere “tainul” actualului premier Villepin, daca ar fi reusit o intalnire cu domnia sa.

Ce-a gasit este o bolmojeala demna de guvernul Tariceanu. Presedintele Chirac a trebuit sa stea de vorba cu Basescu timp de aproape o ora ca sa-si aminteasca de Romania. Au fost, probabil, necesare explicatii suplimentare dinspre partea romana, cum ar fi: “axa” Bucuresti-Londra-Washington nu mai exista, ne-am schimbat orbita, ne-am revenit, suntem din nou francofili. Traian Basescu a dat asigurari ca domnul Chirac a promis semnarea tratatului in doua etape: 27 iunie si 2 octombrie.

Presedintele republicii a V-a l-a condus pana la usa pe presedintele-jucator, dupa care acesta a fost preluat de Emil Hurezeanu. La scurt timp, insa, facand desarte promisiunile elyseene, seful diplomatiei franceze, Philippe Douste-Blazy, a declarat glacial: “In privinta Bulgariei si Romaniei, Comisia Europeana isi va da avizul in octombrie despre politica in privinta Justitiei si vom avea, cand Comisia isi va fi dat avizul, o decizie de luat. Dupa cum stiti, aceasta este asupra datei de 1 ianuarie 2007 sau 1 ianuarie 2008”.

Desigur, trebuie sa fii Traian Basescu ca sa nu te lasi doborat de o asemenea indiferenta diplomatica. A doua zi, dupa un tur de forta prin palatele de pe Sena, seful statului roman s-a facut cu o noua promisiune. Presedintele Camerei superioare, Christian Poncelet, a declarat ca dorinta Senatului Frantei este ca Tratatul de Aderare a Romaniei si Bulgariei la UE sa fie ratificat pana la sfarsitul lunii iunie sau la inceputul lunii iulie, intr-o sesiune extraordinara. In extremis, Basescu a reusit sa obtina tot ce se putea de la o vizita tardiva facuta unui prieten cu care, intre timp, se “racise”.

In foarte multe cazuri, politica externa a unei tari atarna de utilizarea jargonului diplomatic. In cazul Romaniei, ea tine de un an si jumatate de populism. Este o politica externa pentru publicul intern, pentru magulirea “mandriei nationale”.

Doctrina “axei”, cea prin care Traian Basescu s-a lansat in politica externa, a fost ea insasi o creatie a populismului. Incapabili de a comunica eficient in plan diplomatic, politicienii romani risca sa indeparteze Romania pana si de legaturile ei traditionale cu alte state. Efectele acestei abordari se fac deja vizibile in raceala politicienilor occidentali fata de Romania. Progresele in planul politic al aderarii sunt practic la acelasi nivel cu progresele in planul tehnic, monitorizat de Comisia Europeana. Or, nefiind nici pe departe pregatita de integrare si in absenta unei conjuncturi favorabile, ca aceea a razboiului din Kosovo, sansa Romaniei era tocmai politicul, decizia politica a Europei de a trece cu vederea nereusitele, steguletele rosii si galbene. Lobby-ul diplomatic si orientarea prioritara a politicii externe catre imbunatatirea relatiilor cu principalele tari europene ar fi fost de rigoare.

Un semnal ca decizia politica a Uniunii a scazut in intensitate si ca raportul Comisiei Europene a crescut cu mult in greutate in ce priveste decizia de aderare a fost dat de parlamentul german, care i-a cerut comisarului Olli Rehn sa prezinte progresele tehnice inregistrate de Romania si Bulgaria. Romania primeste acum din partea Germaniei, a Frantei si a Olandei un cartonas galben pentru politica sa externa. Pentru a recupera timpul pierdut, in lunile urmatoare, vrand-nevrand, Traian Basescu va fi obligat sa mearga la licuricii cei mici.

Arthur Suciu este analist politic in cadrul Institutului PRO