Lectia (de) slovaca

O ampla expozitie, organizata in salile ARTEXPO, ne familiarizeaza cu tendintele semnificative din arta slovaca a ultimilor patruzeci de ani, prezentand lucrari din colectia Primului grup investitionar slovac, in competenta selectie si ingrijire a doamnei dr. Zuzana Bartosova (pictura, sculptura grafica, obiecte si instalatii, in tehnici si ipostaze extrem de diversificate).
Departe de a avea un caracter oficial sau oficios, expozitia se distinge prin nonconformism, prin racordare indrazneata si dezinvolta la tendintele si tensiunile artei europene moderne, postmoderne sau chiar post-postmoderne din epoca colectionata (1960 – 2000). Acesti artisti nu erau bineinteles cultivati de oficialitati in epoca totalitara si s-au afirmat datorita participarii la importante manifestari internationale sau expozitii “underground” de rasunet, care puteau fi percepute si ca manifeste politice, pe langa valoarea lor expresiva intrinseca. Nu putem decat sa admiram simtul anticipativ al alcatuitorilor acestei colectii de invidiat.
Putem distinge conceptualismul lui Stanislav Filko, viziunea de afis postpicassian a lui Vladimir Havilla, severa geometrie cromatica – ce asimileaza lectia unui Klee – propusa de Alojz Klimo, serigrafiile Ilonei Nemeth, ce aduc in centrul imaginii spatii nelinistitoare, sculpturile minimaliste datorate Mariei Bartuszova sau lui Patrik Kovacovsky, precum si o lucrare emblematica, ce apartine lui Jalius Koller din 1988, intitulata semnificativ Noua situatie culturala, bazata pe suprapuneri si reformulari de texte-sloganuri. Distingem cu bucuria unei recunoasteri admirative opera lui Alex Mlynarcik, denumita Agentia de presa Argillia I (1977), artistul fiind o figura cunoscuta a postmodernitatii europene, prin modul subtil prin care amalgameaza epoci si simboluri culturale diverse, in vederea insolitarii spectatorului.
Continuand plimbarea noastra prin expozitie, observam autoportretul lui Juraj Melis din 1980, care bruscheaza fotografia printr-un insert neasteptat, ce modifica imaginea benigna si obisnuita a unui chip zambitor sau sculptura din polistiren (1967), datorata lui Jozef Jankovic, care se identifica prin calitatea sa de semn-semnal complex. Acelasi Jankovic, atrage atentia printr-un obiect-sculptura (Maini care se misca) ce poate fi activat de spectator prin simpla apropiere si interactionare stimulativa. Trecem apoi, oarecum aleatoriu, la Peter Melluzin, un artist ce prezinta fotografii din actiunea cu titlul Coincidente (1983), ansamblu ce implica simboluri hristice, intr-o versiune teatrala. O imagine de o picturalitate debordanta din 1967, bine dirijata cromatic totusi, ii apartine lui Rudolf Fila. Pentru a ne ancora intr-o actualitate politica mai directa, distingem instalatia cu elemente fotografice a lui Lubomir Durcek, centrata pe metamorfozele unei figuri politice contextului totalitar din eopca. Ca un element de un acut efect emotional, semnalam lucrarea din 1999 a lui Milan Pagac intitulata Fragment, in care se intrepatrund subtil, spatii si volume din zone culturale diverse, intr-o sinteza vizuala de mare acuratete.
Incheiem aici aceasta vizita incitanta printr-o expozitie cu totul remarcabila, plina de invataminte si intalniri cu situatii familiare, cu impact uneori dureros, pentru noi si pentru o intreaga generatie.
Pe cand o expozitie similara a ultimilor cincizeci de ani de arta romaneasca?