Lectia pierduta

Cu cat ne temem mai mult de reactiile noastre omenesti, de contactul direct cu tot ceea ce tine de realitate, cu atat inventam si dam mai mult credit “intermediarilor” din metal, fibre optice, circuite integrate si din ce-or mai fi facute aparatele cu care citim, sondam, modificam si, uneori, intelegem realitatea.
La urma urmei, e si un fel de transfer de vinovatie. Daca lucrurile ies rau, daca bomba inteligenta a lovit hotelul in care stateau ziaristii de la reteaua de televiziune concurenta, noi doar am apasat pe un buton, aparatul e aparat, mai poate si gresi.
Imi vin in minte imagini de acum multi ani, cand am vazut pentru prima oara brate metalice manuind izotopi printr-un perete izolator. Omul de stiinta isi facea treaba cu ajutorul lor, al bratelor metalice – era deja un mare pas inainte. Numai ca, incet, incet, “intermediarii” s-au inmultit, iar mana care apasa butonul abia daca mai stie care va fi rezultatul final.
Nu sunt, Doamne fereste, impotriva tehnologiilor de ultima ora, a aparatelor care ne usureaza viata. Sunt doar impotriva lasitatii care deriva din disperarea responsabilitatii, impotriva “vinovatiei anonime” sub care se poate ascunde orice marsavie.
In loc sa ajunga la tine “Te iubesc”, computerul a scos din maruntaiele fisierului “Nu vreau sa te mai vad niciodata”. O eroare si nimic mai mult?!
Ma sperie seninatatea cu care contabilizam erorile si, implicit, pretul marunt al vietii. Gresesc computerete de bord, calculatoarele de la centrul de comanda, si nu e nici un tribunal in lumea asta care sa le pedepseasca.
Vreo douazeci de soldati britanici au murit secerati de aliati, din greseala. Friendly fire, foc amic, ce mai, o moarte prietenoasa, venita de la “ai tai”.
Nu stiu daca soldatii americani care bantuie acum prin tinuturile Seherezadei au citit cand erau mici “O mie si una de nopti”. Daca stiu cate ceva despre cetatile Ur si Ninive, despre Mesopotamia, despre califul din Bagdad ori despre Sindbad marinarul. Despre puterea cuvantului in aceasta parte a lumii.
Grav este ca nici strategii, generalii, filosofii, antropologii, sociologii, specialistii americani de tot felul n-au prea fost la lectia asta. Se vede cu ochiul liber ca le lipseste din computer. 

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar