Lecții de viață/ de Ziarul de duminică

Volumele seriei Lecții de viață (The School of Life), lansată în toamna trecută de Editura Trei, aleg câte un mare gânditor și pun accentul pe acele idei ale sale care au o însemnătate profundă pentru noi, cei de astăzi. Cărțile din această serie demonstrează că voci importante din trecut încă au lucruri fundamentale de transmis generațiilor actuale. „The School of Life oferă soluții revoluționare prin care putem să ne însușim tezaurul comun al cunoașterii umane”, remarca Independent on Sunday. The School of Life este dedicată explorării marilor întrebări ale vieții: Cum ne putem împlini potențialul? Poate munca să ne inspire? De ce are importanță comunitatea? Pot relațiile să dureze o viață întreagă? Nu avem toate răspunsurile, dar vă vom sugera câteva idei folositoare – de la filosofie la literatură, de la psihologie la arte vizuale – care cu siguranță vă vor stimula, provoca, îmbogăți și alina.

John Armstrong

Lecții de viață de la Nietzsche

Traducere din engleză: Florina Pîrjol

Friederich Nietzsche a fost un important filosof german, poet și critic al culturii. E celebru datorită conceptului de „voință de putere”, prin intermediul căruia a contestat etica tradițională. Născut în 1844 lângă Leipzig, Germania, a inspirat, prin intermediul teoriilor sale, oameni din toate domeniile, de la dansatori și poeți la psihologi și revoluționari socialiști.

Volumul alcătuit și prefațat de John Armstrong, filosof și autorul lucrărilor „In Search of Civilisation” și „How to Worry Less About Money”, cuprinde o reuniune de fragmente din lucrările sale cele mai importante.

„Prin minciună slăbiciunea trebuie să se preschimbe în merit, fără nicio îndoială (…) și neputință, care nu se răzbună, devine «bunătate»; josnicia temătoare – «umilința», supunerea față de cei pe care îi urăști devine «ascultare» (anume față de unul, despre care ei spun că poruncește această supunere – îl numesc Dumnezeu).
Inofensivitatea celui slab, însăși lașitatea în care este atât de bogat, rămânerea-în-fața-ușii, obligația de neînlăturat de a aștepta, își capătă aici un renume bun ca «răbdare» și uneori și virtute; neputința-de-a-te-răzbuna se numește non-voința-de-a-te-răzbuna, poate chiar și iertare.” (Genealogia moralei, 1887)
„Dar (adevărata educație) eliberarea este curățarea tuturor buruienilor, a molozului, a tuturor viermilor care vor amenința germenii plăpânzi ai plantelor, revărsarea de lumină și căldură, picuratul afectuos al ploii nocturne, este imitare și adorare a naturii.”  („Considerații inactuale. Partea a treia: Schopenhauer educator“, 1874).

Brett Kahr

Lecții de viață de la Freud

Traducere de: Luana Schidu

Sigmund Freud este considerat părintele psihanalizei. Născut în 1856, a profesat ca fiziolog, medic și psiholog și și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Viena. Ideile sale inovatoare sunt legate de inconștient, refulare, interpretarea viselor și metoda clinică de tratament prin dialog. În acest volum veți găsi fragmente relevante din cele mai importante lucrări ale sale.

Volumul semnat de Brett Kahr, cercetător în psihoterapie și sănătate mintală la Centrul de Sănătate Mintală Infantilă din Londra, conține fragmente relevante din cele mai importante lucrări ale lui Freud.
„Când mi-a devenit pacient (unul dintre motive era și acela că mama sa, bogată fiind, detesta psihanaliza), gelozia față de fratele său mai mic, exprimată în copilărie chiar printr-un atentat împotriva sugarului din leagăn, fusese de mult uitată. În prezent, fratele mai tânăr se bucura în ochii săi de toată considerația, însă ciudate acte întâmplătoare (violența manifestată față de animale pe care de altfel le iubea, câinele său de vânătoare de pildă sau pasărea atent îngrijită) trebuiau înțelese ca ecouri ale acelor impulsuri dușmănoase față de fratele mai mic.” („O amintire din copilărie în Poezie și adevăr”, 1917)
„Un prieten intim și un dușman urât mi-au fost întotdeauna necesari în viața mea afectivă; știam de fiecare dată să mi-i creez din nou și nu rareori idealul din copilărie lua ființă atât de bine, încât dușmanul și prietenul se regăseau în aceeași persoană, desigur nu simultan sau schimbându-și repetat rolurile, așa cum trebuie să se fi petrecut în primii ani de copilărie.” (Interpretarea viselor, 1900)

Robert Ferguson

Lecții de viață de la Kierkegaard

Traducere de: Ciprian Jurma

Søren Kierkegaard a fost un filosof danez, teolog, poet, critic social și autor religios. S-a născut în 1813 la Copenhaga. Opera sa filosofică evidențiază primatul individului concret și importanța alegerii personale și a angajamentului. Critic acerb al gânditorilor idealiști contemporani cu el, Kierkegaard este considerat primul filosof existențialist. Veți găsi aici fragmente din cele mai importante lucrări ale sale.

Volumul de față e alcătuit și prefațat de Robert Ferguson, autor al The Hammer and the Cross: A New History of the Vikings, precum și a două romane în limba daneză. E romancier, biograf, dramaturg și istoric.

„S‑a întâmplat odată să ia foc culisele unui teatru. Măscăriciul veni să anunțe publicul de primejdie. Acesta crezu că e o glumă și aplaudă; măscăriciul repetă cele spuse, dar jubilația nu făcu decât să sporească. Sfârșitul lumii se va petrece, cred, exact în acest mod, în chiotele de veselie ale oamenilor de spirit, care vor crede că e o glumă.” (Sau‑sau, 1843)

„Spre deosebire de activitatea unei epoci revoluționare, epoca noastră este una a publicității și a reclamei. Orice se întâmplă este, în același timp, difuzat și transformat în subiect de presă. O revoluție ar fi acum ultimul lucru imaginabil; orice asemenea manifestare puternică ar părea ridicolă bunului‑simț cumpătat al epocii noastre.” (Două epoci: o critică literară, 1846)

„Ce se întâmplă în viață este asemănător cu ce mi s‑a întâmplat mie când am mers la medic. I‑am spus că mă simt rău, iar el a răspuns: probabil că bei prea multă cafea și faci prea puțină mișcare. Trei săptămâni mai târziu m‑am dus din nou la el și i‑am spus: chiar mă simt destul de rău, dar nu poate fi de la cafea de data aceasta, pentru că nu beau deloc, și nici de la lipsa de mișcare, fiindcă îmi petrec întreaga zi plimbându‑mă. La care el a răspuns: ei bine, atunci motivul trebuie să fie că nu bei cafea și faci prea multă mișcare. Deci, asta era: mă simțeam la fel de rău de fiecare dată, dar atunci când beam cafea era pentru că beam cafea și atunci când nu beam era pentru că nu beam. La fel și cu oamenii.
Toată viața noastră pământească e un soi de maladie. Dacă se întreabă cineva de ce este așa, va fi în primul rând întrebat cum își rânduiește viața. Și odată ce răspunde, i se spune — iată, vezi, acesta‑i motivul. Întreabă pe altcineva și același lucru se repetă.
Chiar dacă de data aceasta dă un răspuns cu totul diferit, i se spune la fel: iată, acesta‑i motivul. Iar expertul pleacă cu o expresie gravă și importantă, expresia omului care a explicat totul; până când dispare după colț, după care își bagă coada între picioare și o șterge. Chiar dacă mi‑ar da cineva zece monede de argint, tot nu m‑aș angaja să explic enigma existenței. De ce aș face‑o? Dacă viața e o enigmă, atunci cu siguranță că în cele din urmă cel care a conceput‑o o va explica el însuși.” (Post‑scriptum neștiințific, concluziv la Fărâme filosofice, 1846)