Legaturi primejdioase

“Barbatii sunt niste porci pentru ca mamele lor ii cresc sa fie asa!”. Este o afirmatie in care eu cred si care a fost facuta de un barbat – unul dintre putinii care trateaza femeia ca fiindu-i egala in societate si complementara in viata de cuplu.

Barbatul e capul familiei, e tiran, agresiv, stapan fudul, deseori violent, are intotdeauna dreptate, nu suporta sa fie contrazis si, in general, ceilalti membri ai familiei trebuie sa-l servitoreasca. E posesiv si gelos pana la absurd si violenta. Are voie sa faca aproape tot ce vrea, fara sa dea socoteala – in schimb ceilalti nu trebuie sa faca decat ce le da el voie sa faca. Femeia tace, plange, se chinuie, se sacrifica, isi pune prisnite la vanatai, sufera, dar se supune, merge mai departe, “isi duce crucea pe umeri” si ulcerul pe picioare. Iar pe la batranete o ia razna, se imbolnaveste de inima, face atacuri cerebrale sau diabet. In schimb el, barbatul, sotul, tiranul de ieri si batranelul neputincios de azi, este la fel de rasfatat, de data asta din mila, nu din frica. Copiii, datorita modelului pe care l-au invatat acasa, fac aceleasi greseli in cuplurile si familiile lor nefericite si isi trateaza mama ca pe eterna servitoare cumsecade. Pana cand unul dintre parinti (sau amandoi) moare, si atunci se face o inmormanatre frumoasa, la care toata lumea plange si apoi toata lumea se imbata. Si gata.

Raman uluit sa aud inca tineri care afirma: “N-am ce sa fac, e tata, trebuie sa-l accept asa cum e, chiar daca a fost betiv-curvar-barbugiu si ne batea pe toti de ne sareau capacele!”.

Ei bine, nu. Eu cred asa: calitatea de parinte se castiga, nu se dobandeste automat la maternitate, o data cu certificatul de nastere al copilului. Fara calitatea de parinte, fiintele acestea nu sunt decat niste animale din specia om, care s-au reprodus. Punct.

Mentalitatea asta de “capul familiei” se manifesta indiferent de avere, educatie si statut social. Deseori, masculi bogati sau/si chiar cu studii inalte cred ca-si pot castiga calitatea de tata doar cu autoritate rigida si cu sume importante de bani. Aparent, toate astea ar defini mentalitatea unor generatii apuse de mult. Sau pe cale de disparitie. Dar, de fapt, inertia acestei mentalitati este atat de mare, incat sablonul infesteaza foarte multi tineri, aruncandu-i in marele nimic, ratandu-i inainte sa se apuce de ceva in viata.

Intalnesc descurajant de des tinere femei care isi rateaza o cariera din cauza unui mascul “feroce”. Femei care au pierdut incredibile sanse profesionale pentru a-si trai agonic o relatie devenita calvar, de care au devenit, paradoxal, dependente.

O tanara de 28 de ani si-a ratat cariera de model pentru ca a stat cinci ani cu un monstru, un individ agresiv si gelos care o considera proprietatea lui, o urmarea, ii cenzura viata, garderoba, prietenele, mancarea, orele de somn, programul, tot. Cand a scapat din acest cosmar avea 26 de ani si, chiar daca era la fel de frumoasa, era prea tarziu sa mai inceapa o cariera in Occident. Nu mai avea suflu, privirile ei capatasera o umbra de tristete si in ea murise acel elan al tineretii care te face stralucitor, imberb, creativ, activ, energic si de o “nebunie” frumoasa. O pasare rara, careia i se taiasera aripile ca sa se obisnuiasca definitiv cu colivia exact la varsta la care ar fi trebuit sa-si ia zborul.

Alta a fost ceva mai norocoasa: dupa patru ani de chin si batai alaturi de un “baron local” – pe care parintii ei il priveau ca pe un zeu, vazandu-se aranjati pentru tot restul zilelor printr-o eventuala casatorie -, a reusit sa fuga la timp in strainatate, sa reziste acolo, sa se integreze, sa-si faca o cariera si sa-si schimbe viata, incercand sa uite. Vine extrem de rar in tara, singura si cu teama, pentru ca fostul “iubit” a amenintat-o: “Daca te prind cu altu’ in Romania, va omor pe amandoi!”. Asta desi “fostul” s-a consolat, intre timp, cu alta victima feminina.

Cele doua femei reprezinta o generatie nascuta in anii 1975-1976.

Dar istoria acestor “legaturi primejdioase” se repeta implacabil: in cazul altei fete, nascuta 10 ani mai tarziu, descopar acelasi tipar: e pe cale sa-si rateze o cariera similara in strainatate din cauza unui “baiat de baiat bazat”, mare smecher de cartier, gelos desigur, agresiv fireste, posesiv fara indoiala, un idiot cu siguranta, copie fidela a tatalui sau, probabil.

Sunt frumoase, inteligente, decente, talentate, dar vulnerabile, lipsite de anticorpi impotriva masculilor amatori de “pasarici in colivia de aur”. Asta pentru ca, inainte de a deveni victimele acestor “Tyranosaurus Rex”, ele au fost, adesea, victimele propriilor lor familii.