Legea azilului aduce Olanda la rascruce de vanturi

Parlamentul olandez urma sa voteze, ieri, legea azilului, care, in varianta propusa de guvern, urma sa expulzeze din aceasta tara 26.000 de oameni.

Proiectul a inceput sa fie dezbatut in urma cu cateva saptamani si a fost propus de catre guvernul de centru-dreapta din aceasta tara. Concomitent, a iscat dispute aprinse un raport parlamentar in care se afirma ca societatea olandeza se polarizeaza continuu, cu ghetouri uriase care gazduiesc comnitati care nu reusesc sa se integreze.

Legea propusa de guvernul de centru-dreapta, influentat puternic de un curent xenofob, ia in discutie situatia azilantilor din ultimii ani. Se pare ca Guvernul considera ca, din totalul de 30.000, peste 26.000 ar urma sa fie deportati in urmatorii trei ani, urmand ca pana atunci sa fie cazati in camine speciale, asteptand expulzarea.

Consiliul Bisericilor din Olanda, mai multe asociatii neguvernamentale, dar si o mare parte a populatiei, s-au opus legii, dar nu in esenta ei. Cer ca legea sa nu li se aplice acelora care au o vechime de cinci ani pe teritoriul olandez. Acestia sustin ca cea mai mare parte a azilantilor care s-au adunat in ultima vreme in Olanda nu au reusit sa se integreze. Cei mai multi traiesc izolati, de fapt, in cadrul comunitatilor lor – cumpara din magazine ale conationalilor lor, stau in cartiere in care sunt majoritari si merg la scoli tot in cadrul comunitatilor. Se casatoresc intre ei. De altfel, in orase mari, cum sunt Amsterdam sau Rotterdam, aproape jumatate din populatie provine din valurile de imigranti care s-au asezat aici, gasind un pamant primitor, oameni toleranti si mentalitati profund liberale..

Totul pare sa plece de la politicianul radical Pim Fortuyn, cel care a fost asasinat inainte de ultimele alegeri, dar care si-a condus formatiunea spre victorie, fiind cooptata in guvern. Mostenirea lui Fortuyn a trait si prin ideologie – ideile sale xenofobe, prin intermediul carora cerea stoparea intrarii de imigranti in Olanda si expulozarea celor mai multi, au prins radacini. Astfel, o societate care a fost pana de curand expresia multiculturalismului si a tolerantei etnice, a devenit din ce in ce mai reticenta, pana la ceea ce pare a fi o schimbare de mentalitate.Inca din timpul fostei campanii electorale, in Olanda a existat o dezbatere intensa pe aceasta tema – atunci au iesit la iveala resentimente colective fata de anumite comportamente ale comunitatilor de emigranti. Musulmanii au fost priviti ca fiind prea extrovertiti in a-si comunica traditiile – si in Olanda au deranjat, de pilda, afisarea, considerata ostentativa, a insemnelor religioase si a ritualurilor musulmane. Or, olandezii cu radacini adanci au fost de parere ca un astfel de comportament pune in pericol chiar valorile liberale pe care s-a construit societatea olandeza. Este o difrenta, au spus ei, intre asimilarea (nedorita de nimeni) a acestor comunitati si izolarea la care se supun singure, care are ca efect pana la urma lipsa de comunicare. De-aici pana la esecul multiculturalismului olandez, declarat de unii reprezentanti ai Listei lui Fortuyn, a mai ramas doar un pas. Un pas mic, care ar putea schimba perceptia istorica asupra Olandei in cazul in care legea pe care am descris-o ar fi adoptata.
adelina.radulescu@zf.ro