Legea lustratiei, dupa zece ani

La zece ani de la implozia sistemului socialist, tratamentul aplicat fostilor colaboratori ai regimurilor totalitare este inca departe de a fi o problema rezolvata. Pe de alta parte, niciodata nu este prea tarziu pentru a afla adevarul, pare a fi concluzia preocuparilor tot mai insistente din ultima perioada in aceasta directie. Situatia nu se restrange la Romania, Bulgaria, Slovacia sau Ungaria – unde tranzitia a debutat cu cate un episod de centru stanga, ci ea este inca actuala in Republica Ceha si Polonia. Chiar daca prima etapa, de condamnare a comunismului, a fost consumata in toate aceste state, limitarea accesului demnitarilor regimurilor comuniste la pozitii publice este o chestiune inca delicata.

In primavara acestui an, Ungaria a incercat o revizuire a variantei maghiare a “Legii dosarelor”, lege in mare parte ineficienta, Polonia tocmai si-a desemnat directorul Institutului pentru Memoria Nationala (creat in 1998 pentru a permite cetatenilor accesul la propriile dosare), iar in Republica Ceha prelungirea Legii Lustratiei starneste controverse privind caracterul sau democratic. Intarzierea Romaniei in aceasta directie, chiar daca reala, nu este chiar atat de mare precum cei ce insinueaza ca ar fi trecut deja prea mult timp.

Putine legi au generat in Republica Ceha mai multe controverse decat Legea Lustratiei, lege potrivit careia fiecare candidat pentru o functie publica importanta trebuie sa se supuna unui control ce vizeaza posibila sa colaborare cu regimul comunist – in cazul in care el nu declara existenta unei asemenea colaborari, dovada este facuta publica, insa in mod formal nu exista alta penalizare. Prelungirea acestei legi peste termenul initial de zece ani ce urmeaza a expira in curand starneste nu numai previzibila opozitie a partidelor de stanga, dar nemultumeste organizatiile ce se ocupa cu protejarea drepturilor omului si chiar oficialitatile Uniunii Europene.

Criticile aduse de oponentii legii se refera la lipsa de control asupra autenticitatii documentelor din arhivele serviciilor secrete, la posibilitatea lansarii unor atacuri foarte putin documentate, dar si la principiul in sine al limitarii accesului la functiile publice pe bazele trecutei apartenente la un partid. Trebuie, totusi, remarcat ca toate aceste critici vin in urma a zece ani de aplicare a acestei legi.

“Nu stiu de ce cineva ar trebui sa fie acuzat atunci cand singura dovada este aparitia numelui sau pe o lista”, spune Vojtech Filip, seful grupului parlamentar comunist. “Au trecut deja zece ani – este un nonsens”, spune Vlasta Stepova, vicepresedinte a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. “Avem de-a face cu ultima smecherie a KGB-ului. Nimeni nu mai stie care dosare sunt originale si care sunt contrafacute”, adauga ea. Deficientele unei legi nu trebuiesc insa confundate cu inoportunitatea sa. “Nu cred ca am scapat de oamenii care au colaborat cu comunistii”, este de parere Petr Mares, vicepresedinte al partidului de centru dreapta Uniunea Libertatii, partid care a intocmit proiectul de prelungire a legii. Mares da exemplul Poloniei unde in ultima vreme, un numar de fosti comunisti, detinand in prezent pozitii influente in structurile economice si financiare ar putea patrunde in aparatul guvernamental. “Daca definesti lustratia drept interdictia de a practica o ocupatie, desigura ca ea suna neplacut”, accepta Mares. “Acesta este argumentul oponentilor legii. In realitate este insa vorba despre securitatea economica si financiara”.

In ultimele luni, Cehia s-a confruntat cu scandalul provocat de publicarea unei biografii a ministrului de Externe, Jan Kavan, cel care a negociat integrarea tarii in NATO potrivit careia acesta ar fi colaborat in timpul studentiei de la Londra cu serviciile secrete cehe (StB). In ciuda dezmintirilor acestuia, banuiala continua sa planeze asupra sa, dand un motiv in plus reprezentantilor Aliantei sa-i priveasca cu reticenta pe colegii lor mai tineri.