Legea răzbunării/ de Stelian Țurlea

În aprilie 2011, scriam la această rubrică despre inițitiva Editurii Litera de a traduce romanele lui Christopher Reich, unul dintre cei mai buni scriitori de romane de suspans, cel despre care se spune că este maestrul cărților de spionaj ale secolului XXI. Reich a publicat mai multe romane, dar celebritatea i-a fost adusă cu deosebire de seria inițiată în 2008 cu “Rules of Deception”, tradusă la noi prin “Legile conspirației”, despre care care am scris pe larg anul trecut, urmată de “Rules of Vengeance”, în 2009 și “Rules of Betrayal”, în 2010. Cărți masive, extrem de dense și de actuale, oarecum în sensul celor reușite mai demult de John LeCarre, dar, după umila mea părere, depășindu-le pe acelea prin ritm și problematică. Editura Litera a publicat la sfârșitul anului trecut volumul al doilea al seriei, “Legea răzbunării”, despre care vom vorbi în acest număr al “Ziarului de duminică”.

Remintesc că scriitorul Christopher Reich este unul tipic pentru lumea globalizată în care am intrat. S-a născut la Tokio, în 1961, dintr-un tată elvețian, a studiat în America, unde și trăiește, după ce a lucrat o vreme în Elveția, în domeniul bancar. Exact cum îi sunt cărțile – de mare succes, e bine s-o spunem de la început – ale căror acțiuni se petrec cam în toată lumea și se ocupă de probleme extrem de actuale. “Sunt un cititor vorace, îmi plac cel mai mult cărțile cu mistere – declara Christopher Reich. Agatha Christie, Ross MacDonald, Jeffrey Deaver și Michael Connelly sunt printre favoriții mei. Așa că romanele despre care mă întrebați, din moment ce sunt thrillere, au și o mare doză de mister.”

Spionaj de anvergură internațională și o urmărire spectaculoasă de la un capăt la altul al Europei – asta este, pe scurt, și “Legea răzbunării.” Romanul reia acțiunea de la finalul precedentei cărți, “Legile conspirației”. După ce a zădărnicit un atac terorist internațional, Jonathan Ransom, chirurg în cadrul organizației Medici Fără Frontiere, lucrează vreme de patru ani într-un colț îndepărtat al Africii. Soția sa, Emma, urmărită de serviciul secret american Divizia, din care făcuse parte, se ascunde și ea. (Într-o paranteză, merită să spunem ce inventează – oare ? – Chritopher Reich. “Divizia se ocupa de operațiunile sub acoperire cele mai delicate. Operațiuni clandestine, a căror existență n-ar fi fost niciodată recunoscută. Dar mai important decât orice altceva era că funcționa fără să fie nevoie să dea socoteală Congresului. Nu era un serviciu de informații propriu-zis. Membrii săi nu erau spioni, ci agenți infiltrați în afară ca să asigure îndeplinirea unor obiective considerate esențiale pentru securitatea SUA sau ca să-i protejeze interesele în lume… Cu toții aveau identități false. Cu toții aveau pașapoarte străine. Operațiunile de scurtă durată se restrângeau la șase luni. Cele mai complexe se puteau întinde pe o perioadă de doi ani – sau chiar mai mult. În cazul în care un agent era descoperit sau desconspirat, Statele Unite negau orice legătură cu acel individ și nu făceau nimic pentru a-i obține eliberarea.”)

Cei doi , Emma și Jonathan Ransom, se gândesc să se întâlnească în secret în Londra, la un congres al medicilor, la care Ransom este invitat. Dar acolo are loc un nou atac terorist, Emma e implicată, Jonathan, la fel. Spre deosebire de Emma, care dispare, Jonathan devine suspectul principal și totul se transformă într-un adevărat haos. Urmează, pentru el, o cursă de supraviețuire de-a lungul și de-a latul Europei, pentru poliție – o cursă de urmărire, pentru serviciile secrete din mai multe țări – eforturi de a-i prinde pe cei socotiți teroriști și de a le zădărnici planurile. Nu intrăm în amănunte, pentru a nu știrbi nimic din savoarea cărții.

Suspansul este remarcabil dozat, caracterele sunt minunat conturate, chiar și motivațiile personajelor, chiar și atunci când sunt grotești. Nu mai știi dacă Emma, după care aleargă Ransom, este agent dublu, triplu sau lucrează pe cont propriu. Poate ni se va dezvălui în următoarea sau în următoarele cărți, poate nici Christopher Reich nu știe sau nu s-a hotărât să spună. Jonathan Ransom are rezistența unui supererou – și de la un punct încolo trebuie să acceptăm convenția, chiar dacă ne gândim că realitatea faptelor descrise s-ar putea să fie la fel de dură și nici chiar un “supererou” să nu-i facă față. Serviciile secrete, oricare ar fi ele – americane, britanice, rusești – sunt la fel de lipsite de scrupule. Titlul cade perfect pe acțiunea cărții, motivațiile eroinei fiindu-ne explicate spre final. În sfârșit, ca în orice roman de suspans bun, autorul reușește să ridice în final mai multe întrebări decât răspunsuri oferă, făcându-ne să așteptăm cu nerăbdare următorul volum. Poate spre sfârșitul anului?

Christopher Reich – Legea răzbunării. Editura Litera. Traducere din limba engleză de Patricia Niculae