Legea salariilor profesorilor, zero fara bugetul pe 2009

Decizia de promulgare a legii de majorare a salariilor profesorilor cu 50% de catre presedintele Traian Basescu nu rezolva dilema sa fie marite sau nu salariile acestora, atata timp cat legea bugetului pe 2009 nu este votata.

Tot ceea ce se intampla acum nu este decat un joc al declaratiilor – Guvernul a trimis mingea presedintelui, presedintele i-a inapoiat-o. Dar numai prin adoptarea legii bugetului pe 2009, abia prezentata intr-o prima sedinta de guvern saptamana trecuta, situatia va fi transata intr-un fel sau altul. Pentru ca daca bugetul pe 2009 va fi adoptat in Guvern si apoi votat in Parlament fara aceasta majorare, legea de acum a fost degeaba votata si promulgata. Deci tot suspansul de acum – trece sau nu trece, va fi sau nu promulgata – nu este decat un joc. Iar cum sunt destul de putine sanse ca proiectul de buget sa fie votat in Parlament pana in alegerile care vor avea loc pe 30 noiembrie, este evident ca “pisica” a fost aruncata Guvernului si Parlamentului urmator. Disputa de acum este de fapt o supralicitatie pe un “pot”, este adevarat, destul de mare. Adica se joaca cu banii jos, si nu pe promisiuni. Daca ar vrea sa joace dur, guvernul Tariceanu ar putea sa trimita bugetul in Parlament cu un deficit bugetar de 5% din PIB pentru anul urmator (care ar atrage instantaneu oprobriul Comisiei Europene si depunctari ale agentiilor de rating). Toata aceasta discutie a salariilor bugetarilor nu a facut decat sa aduca in discutie problema, infinit mai dificila, a constructiei bugetului pe 2009, probabil anul cel mai incarcat de intrebari din ultimii zece. Pentru ca turbulentele financiare externe s-au acutizat atat de mult in ultima luna, de cand partidele si-au prezentat planurile lor pentru urmatorii patru ani, incat toate cifrele frumoase, cu cresteri economice de 6-7% pentru 2009-2012, sunt puse acum in discutie. Nu este exclus ca ultimii patru ani, cei mai buni din punct de vedere economic ai Romaniei de dupa 1990, datorati atat relaxarii fiscale, intrarii in Uniunea Europeana, cat si irigarii (de fapt inundarii) cu investitii straine, sa fi fost o fereastra de oportunitate cu care nu o sa ne mai intalnim prea curand.  De fapt, abia din 2009, cand febra imobiliara se va mai domoli, la fel si creditarea, vom vedea cata forta a acumulat sectorul productiv in acesti ani, astfel incat cresterea economica sa poata fi sustinuta de exporturi. In fata crizei, Romania are o serie de avantaje. Deocamdata datoria publica ca proportie in PIB este destul de redusa (circa 20%) – deci avem loc de crestere pentru a finanta necesarele investitii in infrastructura, economia subterana este (inca) in floare – deci este in sine o resursa pentru economia nominala, agricultura este in plina crestere a productivitatii cu fonduri de la UE, iar atractivitatea pentru investitorii straini ramane ridicata. Cu alte cuvinte, suntem destul de neorganizati pentru a avea de unde sa crestem numai intrinsec, prin organizare. Majorarea salariilor profesorilor este de fapt o decizie strategica care va ramane sa fie luata de viitorul guvern, in 2009. Care, confruntat cu o noua economie, va avea intai de rezolvat urgentele.    

• Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF