Legile iubirii/ de Elisabeta Lăsconi

O scriitoare cosmopolită și îndrăzneață îl concurează pe Orhan Pamuk în literatura turcă și se bucură de succes remarcabil, de traduceri în peste 25 de țări. Elif Shafak s-a născut în Franța, și-a petrecut copilăria și adolescența în Spania și Iordania, a revenit la Istanbul pentru studii, iar în prezent predă la Universitatea din Arizona. Trei experiențe decisive din biografia interioară se reflectă în cărțile ei: mistica sufismului, vraja orașului Istanbul și maternitatea.

De aproape un deceniu și jumătate scrie și publică romane, mai întâi în turcă – “Sufiștii” (1997), distins cu premiul Mevlana, “Oglinzile orașului” (1999), laureat al premiului Uniunii Scriitorilor Turci, “Privirea” (2000) și “Palatul Păduchilor” (2002). Consacrarea internațională i-o aduce romanul scris în engleză, “Bastarda Istanbulului” (2006, tradus la noi în anul următor), ultima carte, “Cele patruzeci de legi ale iubirii”, a atins tiraje-record în Turcia (în prima săptămână s-a vândut suta de mii de exemplare, iar numărul traducerilor tot crește).

“Cele patruzeci de legi ale iubirii” probează că iubirea depășește orice hotar – timp și țări și continente, religii și credințe. Ella Rubinstein trăiește în America prezentului, dedicată cu totul familiei, și soțului și celor trei copii, până când o mică slujbă de lector pentru un agent literar o prinde în mrejele unui manuscris, “Dulce blasfemie”, aruncând-o înapoi cu opt secole, în Anatolia. Ea urmărește tot mai pasionată șirul de întîmplări care-l aduc pe ciudatul derviș rătăcitor, Shams din Tabriz, în preajma lui Rumi, necazurile sporind în jur pe măsură ce iubirea lor pur spirituală îl transformă pe cărturar în mare poet mistic.

“Dulce blasfemie” îl are ca autor pe Aziz Z. Zahara, trăitor la Amsterdam, dar călător pe mai multe continente. Pe măsură ce se afundă în povestea extraordinară a întâlnirii lui Rumi cu Shams din Tabriz, Ella începe să vadă viața altfel, începând și sfârșind cu sine. Se topesc în aer grijile – infidelitatea soțului, dorința de emancipare a fiicei mai mari ca și ciondănelile gemenilor, și începe să se gândească la propriile stări și dorințe. Mesajele pe care le schimbă cu autorul devin parte din viața ei, până când înțeleagă că s-a îndrăgostit de el, iar venirea lui la Boston o determină să ia decizii radicale pentru viața ei.

Cititorul are parte de o inițiere în gândirea sufită, de accesul la o tradiție ce impresionează prin cuprindere și profunzime, dar oferite prin ficțiune de către o cunoscătoare, căci încă de la debut, Elif Shafak se preocupă de tradiția sufi, o interesează dervișii rătăcitori, s-a documentat serios. Și Rumi și Shams din Tabriz sunt figuri istorice, primul mare poet al tradiției sufite, celălalt – figură obscură, ce tulbură ordinea existentă.

În roman, personajul original este dervișul rătăcitor. Înțelept și clarvăzător, el îi schimbă pe toți cei ce-i întâlnește, vede prin uși, ca și prin gânduri, tot așa cum își întrezărește și moartea. Catalizează prefaceri decisive: pe târfa din bordel o învață să se prețuiască pe sine, așa că își urmează dorința și se dedică rugăciunii, îi înalță pe cei mai păcătoși, plin de blândețe, îi înfruntă mânios pe cei puternici și le destramă fala și gloria.

Elif Shafak a construit cartea folosind formule subtile: istorii paralele de iubire, romanul din roman, prezența unei “inimi” pulsând: codul celor 40 de legi ale iubirii. Ea reunește nu doar timpuri, ci lumi contradictorii, Occidentul și Orientul prin povestea de dragoste între o evreică și un credincios convertit la sufism, ca și cea a iubirii mistice de neînțeles, care sparge coaja obișnuințelor.

De altfel, într-un interviu, Elif Shafak mărturisea: “Când scriu, sunt ca un compas. Am un picior ancorat solid în cultura și istoria societății turce și altul care se plimblă prin lume.” Iar cititorul o urmează în periplul trasat de compasul miraculos al fanteziei și erudiției. Iar romanul ei are toate șansele să devină pentru unii carte de căpătâi, pentru alții proză unică a inimii.

Elif Shafak, Cele patruzeci de legi ale iubirii, traducere din limba engleză de Ada Tănasă, Editura Polirom, 2011, 376 pag.