Libia, noul mar al discordiei intre Franta, SUA si Marea Britanie

Marea Britanie a depus oficial, luni seara, la Consiliul de Securitate un proiect de rezolutie privind ridicarea sanctiunilor ONU impotriva Libiei – impuse dupa atentatul de la Lockerbie ( decembrie 1998) – dar Franta se opune ceea ce ar putea conduce la un nou conflict diplomatic intre partile aflate pe pozitii divergente in razboiul din Irak. Franta a anuntat oficial, luni seara, ca se opune ridicarii definitive a sanctiunilor lasand sa se inteleaga ca ar putea uza de dreptul de veto in cadrul Consiliului, caz in care rezolutia ar fi blocata iar familiile victimelor nu ar mai primi nici un ban. Saptamana trecuta, in urma unui acord negociat intre Libia, SUA si Marea Britanie, Tripoli  a adresat o scrisoare Consiliului de Securitate prin care isi asuma responsabilitatea pentru atentatul de la Lockerbie (Scotia)  impotriva unui Boeing 747 al Pan Am, soldat cu 270 de morti. Libia s-a angajat sa plateasca 2,7 miliarde de dolari familiilor victimelor. Nemultumirea francezilor pleaca de la faptul ca, intr-un alt atentat impotriva unui avion al companiei franceze UTA, in care Libia a recunoscut ca a fost implicata, Tripoli nu a platit decat 35 de milioane de dolari. Autoritatie franceze vor acum compensatii  egale pentru familiile celor 170 de victime ale atentatului impotriva avionului companiei franceze si ameninta, deocamdata neoficial, cu un veto in Consiliul de Securitate daca Libia nu va accepta aceasta cerere. In acest atentatul petrecut in 1989 deasupra Saharei au murit cetateni de 16 nationalitati – fracezi, americani, britanici canadieni, congolezi, etc. Familiile victimelor au dat in judecata Libia iar justitia franceza a condamnat acest stat sa plateasca 35 de milioane drept compensatii. Libia nu a recunoscut multa vreme decizia instantei franceze dar a platit in final pentru a iesi din izolarea totala in care era dupa impunerea sanctiunilor ONU.
Dupa anuntul acordului privind responsabilitatea libienilor in cazul atentatului impotriva aeronavei Pan Am, familiile victimelor zborului CD-10 al companiei UTA au inceput sa faca presiuni asupra guvernului francez pentru cresterea compensatiilor. Autoritatile de la Paris au inceput negocierile cu Libia dar, deocamdata, Tripoli refuza sa plateasca mai mult. Ministrul libian de externe Mohamed Abdarrhman Chalgan a calificat pretentiile Parisului drept “santaj”. “Am avut o intelegere cu Franta iar acest lucru este definitiv stabilit. Nu vom accepta nici o extorcare sau santaj.”, a spus el. La sfarsitul saptamanii trecute ministrul de exteren francez Dominique de Villepin a discutat subiectul cu secretarul de stat Colin Powell, cu seful diplomatiei britanice Jack Straw si cu Joschka Fischer, ministrul german de externe. Acesta din urma vrea si el despagubiri de la Libia  pentru victimele unui alt atentat, petrecut in 1986, intr-o discoteca din Berlinul de Vest. De altfel, Libia s-a aratat dispusa sa negocieze plata despagubirilor pentru atentatul din discoteca La Belle in care si-au pierdut viata trei soldati americani, iar 200 de germani si straini au fost raniti. La cateva zile dupa atentat americanii au lansat un raid devastator asupra capitalei libiene, distrugand total mai multe institutii guvernamentale si sediul guvernului. tinta principala a fost presedintele libian Moammar Kadhafi care a scapat cu viata. In noiembrie 2001, justitia germana a decis ca responsabilitatea pentru atentat apartine serviciului secret libian. Avocatii familiilor celor raniti in atentat au cerut cate 500.000 de euro pentru fiecare victima iar familiile soldatilor americani ucisi, 3 miliarde de dolari.

Sanctiunile ONU impotriva Libiei au fost impuse in 1992 din cauza refuzului acestei tari de a-i preda pe cei doi suspecti, angajati ai serviciilor secrete libaneze, care ar fi plasat o bomba in aeronava Pan Am care a explodat deasupra localitatii Lockerbie. Libia i-a predat pe cei doi unui tribunal scotian abia in 1999, iar ONU a suspendat partial sanctiunile economice si militare. Sanctiunile americane impotriva Libiei au ramas in vigoare. Statele Unite si Marea Britanie doresc acum ridicarea acestor sanctiuni dupa ce Libia a acceptat sa plateasca, saptamana trecuta, 2,7 miliarde de dolari pentru atentatul de la Lockerbie. Un eventual vot impotriva al Frantei, in Consiliul de Securitate, ar putea duce la un nou conflict diplomatic, mai ales ca firmele americane fac presiuni asupra administratiei sa ridice  sanctiunile pentru a putea patrunde pe piata libiana. Dupa 1999, cand ONU a ridicat o parte din sanctiunile impotriva Libiei, firmele europene au investit sute de milioane de dolari pentru exploatarea campurilor petrolifere libiene dar americanii nu au putut patrunde pe piata libiana din cauza interdictiilor administratiei. Companiile ConocoPhillips, MarathonOil sau Amerada Hess Corp. au fost obligate sa se retraga din Libia, in 1986, in timpul administratiei presedintelui Ronald Reagan. Industria petroliera din SUA a incercat, fara succes, mai multi ani la rand, sa obtina autorizatia de a reveni in Libia. In 1982, autoritatile SUA au interzis importului de titei libian, iar patru ani mai tarziu au impus o sanctiune asupra relatiilor comerciale directe, a contractelor comerciale si a activitatii de calatorii. Actul american de Sanctiuni asupra Iranului si Libiei (The Iran-Libya Sanctions Act) a fost votat in 1996 si amendat in 2001. In baza acestui document, presedintele american poate lua masuri impotriva firmelor straine care investesc anual peste 20 de milioane de dolari in sectoarele energetice din cele doua state mentionate. Aceasta lege este contestata de tarile europene si de alte puteri ale lumii. Departamentul american de Stat considera ca Libia a sprijinit gruparile teroriste, statut care atrage alte patru sanctiuni cheie: embargoul asupra activitatii de export si vanzare de armament; cercetarea marfurilor “de uz mixt:, civil si militar; refuzul SUA da a acorda orice ajutor economic; opozitia fata de acordurile de creditare incheiate intre institutiile internationale si autoritatile de la Tripoli”. Analistii considera ca decizia SUA de a relaxa prevederile legislative legate de statul nord-african depinde in mare masura de amploarea impactului negativ resimtit de sectorul petrolier autohton. Libia produce zilnic 1,4 milioane de barili de petrol, iar specialistii considera ca aceasta tara ascunde zacaminte care i-ar putea majora considerabil potentialul. Mai multe firme europene printre care se numara Agip (Italia) si TotalFinaElf (Franta) au obtinut concesii pentru a opera pe teritoriul libian.