Limba Națională este adevărata Sărbătoare Națională/ de Lucian Vasilescu

Aveau de unde să-și aleagă ziua pe care s-o proclame Zi Națională. De-a lungul vremii descoperiseră și/sau cuceriseră vaste teritorii. Au clădit un imperiu, au fost una dintre marile puteri maritime ale lumii, au dat și un papă, și-au pierdut la un moment dat apoi și-au recâștigat independența, au trecut de la monarhie la republică iar mai spre zilele noastre s-au scuturat și de o dictatură. L-au avut pe Vasco da Gama, navigatorul care a găsit primul drumul spre Indii. Mai degrabă au scris istorie decât au fost scriși de aceasta.

Ei bine, portughezii, căci despre ei este vorba, își sărbătoresc Ziua Națională pe data de 10 iunie. De ce? Firește, pentru că ei consideră această dată ca fiind cea mai însemnată în afirmarea identității lor naționale. Dar ce s-a întâmplat, cândva, pe 10 iunie? Care este evenimentul-reper al istoriei Portugaliei?

Iată: cu aproape 500 de ani în urmă, la 10 iunie, s-a stins din viață Luis de Camoes. Un mare navigator? Nu! Un descoperitor de noi pământuri? Nu! Un militar glorios? Nici atât! Camoes a fost un poet. Un poet și mai ce? Un poet și nimic altceva. Un poet pe care portughezii îl venerează și care este, din punctul lor de vedere, cel mai însemnat reper al țării și al poporului lor. El este cel care încă le generează și le păstrează identitatea și mândria.

Nu știu să fie vreo altă țară care să-și sărbătorească Ziua Națională la o dată care dă socoteală de moartea celui mai important poet al ei. Portughezii au înțeles, cu mult timp înainte ca sechelele globalizării să se facă simțite, că singurul lucru capabil să-i definească peste vreme și peste vremuri este limba în care s-au născut, limba în care a scris cel mai mare poet lusitan, Luis de Camoes. Pentru portughezi, Limba Națională este adevărata Sărbătoare Națională. O sărbătoare care transcende istoria și-i supraviețuiește.