Limbajul secret al florilor/de Elisabeta Lăsconi

Un roman fermecător declanșează curiozități noi față de o artă de altădată și un limbaj secret: arta aranjamentelor florale și codul simbolic al florilor. O scriitoare americană, Vanessa Diffenbaugh, a descoperit o mină de aur răscolind epoca victoriană, romanul ei debutului – „Limbajul florilor”, s-a transformat în bestseller, cucerind cititori din multe-multe țări.

O fată, Victoria Jones, își începe viața proprie când împlinește 18 ani și asistenta socială care s-a ocupat de ea, Meredith o duce într-un cămin unde i se oferă ultima șansă: ședere de câteva luni, în care să-și caute o slujbă, să aibă un venit și să-și găsească locuință, mai simplu, să se întrețină singură. Și asta după ce Meredith a tot dus-o și a luat-o înapoi de la familiile dornice de adopția unui copil.

Periplul ei lămurește câte ceva din dramele copiilor abandonați sau rămași orfani: rareori au parte de o integrare firească într-o familie, într-o școală, îi însoțesc milă și neîncredere sau disprețul și abuzuri dintre cele mai neașteptate. Traumele se impregnează adânc, duc la o lipsă de siguranță, spaimă cumplită până și de manifestările de afecțiune, suspiciunea că tot ce li se oferă are un preț ce trebuie plătit ori este doar o strategie de manipulare.

Suferința a lăsat urme adânci în Victoria, ca și vinovăția legată de singura persoană care a vrut cu adevărat să-i fie mamă, care i-ar fi dat șansa unei copilării normale: Elizabeth, cea care o iubea pentru că-i semăna ca fire și minte, care a acceptat-o necondiționat și nu s-a dat bătută în ciuda multor demonstrații de răutate și ură. Victoria nu-și poate ierta răul pe care i l-a provocat, descoperirea lui ține de misterul lecturii.

De la Elizabeth a aflat Victoria că se poate comunica prin limbajul florilor, tot de la ea a învățat să lucreze via și grădinile, să descifreze alcătuirea plantelor și a copacilor. Majoră fiind și rămasă pe drumuri, se refugiază într-un parc, apoi lucrează pentru o florăreasă. Ea își poate folosi aici intuiția și priceperea de a alcătui buchete unice de flori, codificând subtil sentimentele celui celui ce le oferă sau ale persoanei care i se oferă.

Și totuși, trecutul o ajunge din urmă, căci în piața de flori un tânăr vânzător de flori pare să-i cunoască tainele, stăpânește, ca și ea, limbajul florilor. Își dă seama că bărbatul tânăr este Grant, nepotul lui Elizabeth, așa că tot ce se întâmplase la zece ani îi revine în minte. Povestea pasiunii pentru flori și iubirea lui Grant din prezent alternează cu episoadele din trecut, dureroase unele și amuzante altele, un soi de penitență prin rememorare la care Victoria se supune pentru a-și ispăși vina faptelor ei de copil.

Cititorul descoperă și istoria celor două surori, Elizabeth cea rebelă și Catherine, dăruită cu talent de pictoriță, calea găsită de ele ca să comunice în secret când Catherine se află la studii în Anglia, adică limbajul florilor. Asupra celor două apasă ca un spectru tulburarea mamei ce se transformă în nebunie, iubirea sororală se preschimbă și ea în dușmănie pe viață și pe moarte.

Fiul lui Catherine, Grant, și Victoria, cea pe care Elizabeth n-a reușit s-o înfieze, primesc ca moștenire de la cele două surori și pasiunea florilor și secrete de familie. Îndrăgostiți, ei au de recuperat deficitul de iubire care le-a lipsit în copilărie, au de înfruntat demonii ce le-au marcat anii petrecuți lângă cele două surori, ca și dificultatea de a deveni cuplu cu o viață de familie așezată.

Iar prima lor operă creată împreună este un dicționar al limbajului florilor, unul atipic, compus din fotografii ale fiecărei flori, având pe spate înscrisă valoarea ei simbolică. Povestea Victoriei Jones seamănă cu o plimbare sau o rătăcire plăcută prin hățișurile unei grădini, cu poteci și cărărui ce te duc în luminișuri neașteptate. Farmecul cărții îl dau popasurile – descrierile buchete cu flori, deslușindu-le semnificația. Romanul ar putea stârni pasiuni pentru arte pierdute și regăsite, pentru un limbaj încântător!

Vanessa Diffenbaugh, Limbajul florilor, traducere din limba engleză de Ariadna Ponta, Editura Humanitas fiction, 2013, 328 pag.;