Lisbeth Salander și Mikael Blomkvist se întorc!/ de Stelian Țurlea

David Lagercrantz, născut în 1962, e un jurnalist suedez cunoscut, până la această carte, pentru o interesantă biografie a fotbalistului Zlatan Ibrahimović (apărută și aceasta în traducere românească, la Editura Publica). Dar succesul adevărat l-a cunoscut cu această continuare a celebrului „Millennium”, apărut în original în  august 2015, la aniversarea publicării primului volum al trilogiei.

Romanul e o continuare a trilogiei lui Stieg Larsson, dar autorul n-a folosit notele sau paginile rămase după surprinzătoarea sa moarte. Lagercrantz nu este primul autor care continuă opere celebre. William Boyd, Jeffrey Deaver, Sebastian Faulks și Anthony Horowitz l-au continuat pe mult mai celebrul Ian Fleming inventând noi serii cu James Bond; Sophie Hannah a continuat misterele lui Hercule Poirot; John Banville l-a reinventat admirabil pe Philip Marlowe al lui Raymond Chandler.

În noiembrie 2004, Stieg Larsson a sosit la biroul revistei politice Expo la care lucra și a constatat că liftul nu funcționa. A urcat pe jos până la etajul al șaptelea, s-a făcut palid, a urmat un atac de cord, a fost dus la spital și a murit după câteva ore. Avea 50 de ani. Toate cele trei volume ale trilogiei pe care o predase editurii au apărut după moartea sa. Succesul a fost imens, pentru că trilogia făcea o radiografie exactă a societății suedeze, cum nimeni nu mai reușise, arătând lumii un chip neștiut sau nedorit să fie arătat. La 11 ani după moartea lui Stieg Larsson apare volumul al patrulea. E Lagercrantz un impostor, cum au afirmat unii?

Important este că Lisbeth Salander și Mikael Blomkvist se întorc: o hackeriță de geniu și nonconformistă, un jurnalist hotărât să facă dreptate, ale cărui reportaje îl aduc adesea la un pas de urmărirea penală. Începutul romanului e incitant: Blomkvist primește un telefon de la o sursă care pretinde că deține informații de cea mai mare importanță pentru Statele Unite. Sursa a luat legătura cu o hackeriță tânără – descrierea ei îi amintește lui Mikael de cineva foarte cunoscut. Implicațiile sunt uriașe. Romanul se învârte în jurul unui om de știință care lucrează în domeniul inteligenței artificiale, face o descoperire epocală, a cărei exploatare și comercializare o doresc mulți, chiar cu riscul să-l ucidă pe savant. Ceea ce se și întâmplă, printr-un complot al unei părți a serviicilor secrete americane asociate cu organizații de crimă organizată rusești și suedeze. La asasinat e martor copilul autist al savantului, el însuși o minte sclipitoare, capabilă să deseneze fapte văzute cu acuratețea unui aparat de fotografiat și să înțeleagă rațiunea numerelor prime.

David Lagercrantz a recitit trilogia de mai multe ori, a început să scrie „speriat de  moarte”, temător că nu va reuși o intrigă atât de complexă ca a lui Larsson. „Am  avut coșmaruri în legătură cu Lisbeth Salander până la 4 dimineața, declară David Lagercrantz. Mă gândeam că ce scrisesem nu-i semăna, nu era ea.” Mai mult, scriitorul avea impresia că însuși Stieg Larsson îl urmărește, i se uită peste umăr să afle care-i era abordarea. David Lagercrantz a fost criticat de mulți că s-a încumetat să continue „Millennium”, unii îl acuzau, alții îl elogiau. Dar rezultatul este un  thriller mai mult decât onest. Pe alocuri, cartea e ușor obositoare pentru cei neînvățați sau neobișnuiți cu matematica superioară, numere prime și curbe eliptice, lui David Lagercrantz i-a fost însă ușor, pentru că era un domneiu pe care îl cunoaște foarte bine – în 2009 a publicat biografia romanțată a lui Alain Turin, celebrul matematician britanic ale cărui cercetări au permis spargerea codului armatelor naziste.

Conștient de importanța detaliilor, David Lagercrantz a reușit o carte densă, cam de dimensiuni egale cu ale predecesorului, la fel de complexă și tratând teme la fel de actuale. Oricât ar fi de greu de crezut, în doar zece, cincisprezece ani Lumea și Suedia au evoluat enorm, la fel și știința, la fel și crima organizată. Totul s-a globalizat, David Lagercrantz a ținut cont de evoluții.  
Poate lui David Lagercrantz îi lipsește „sublima nebunie” a lui Larsson, deși  principalele personaje, hackerița Lisbeth Salander și ziaristul Mikael Blomkvist, sunt foarte asemănătoare celor din primele trei volume. Salander e, poate, mai crudă și mai puțin anarhistă.

„Salander și Blomkvist au fost recreați perfect de către noul lor autor. Fanii acestui straniu cuplu al literaturii polițiste de ultimă oră nu vor fi dezamăgiți.” – New York Times
 

*) David Lagercrantz  – Prizonieră în pânza de păianjen. Millennium 4, Editura Trei. Traducere de Raluca Lungu