Literary fiction/ de Stelian Țurlea

Laurent Seksik – Cazul Eduard Einstein. Traducere din limba franceză de Doru Mareș și Gabriela Riegler

Laurent Seksik este scriitor și radiolog francez. Fascinat de conceptul expunerii lumii medicale prin prisma pacientului, Seksik debutează în 1999. Publică o serie de cărți a căror acțiune este conexă mediului psihiatric, printre care și romanul de succes „La Consultation” (2005). În 2013, Seksik a publicat „Cazul Eduard  Einstein”, o carte vândută în peste 70.000 de exemplare în prima sa ediție, tradusă în 12 limbi, nominalizată la toate marile premii literare franceze, câștigătoare a unora dintre ele. Apărută și la noi, în 2015, la Editura Pandora M (Grupul Editorial Trei).

Puțini știu despre viața particulară a celebrului Albert Einstein, mai ales despre copiii săi. Einstein s-a căsătorit foarte tânăr cu o colegă de studii, sârboiaca Mileva Marić , la fel de inteligentă, dacă nu și mai inventivă, despre care încă se spune că ar fi avut o contribuție substanțială, dar nerecunoscută, la dezvoltarea teoriei relativității restrânse. În ciuda unei dizabilități congenitale de șold, care i-a provocat un permanent șchiopătat vizibil, Mileva Marić i-a născut lui Einstein doi băieți (se vorbește și de un prim copil neoficial, Lieserl, care avea să moară de scarlatină). „Micuța șontoroagă și marele geniu”, cum scrie, extrem de sugestiv,  Seksik într-unul dintre capitole. Dar în 1914 cei doi au divorțat, Mileva rămâne la Zurich, Albert Einstein pleacă în Germania, se recăsătorește cu Elsa, o verișoară îndepărtată, își mai vede sporadic fosta soție și copiii, iar după ascensiunea lui Hitler la putere, vânat de naziști, emigrează în America. Băiatul mai mic, pe nume Eduard, a fost, cum spunea savantul, „singura mea problemă care rămâne fără soluție.”  

La aproape douăzeci de ani, Eduard Einstein se îmbolnăvește de schizofrenie și rămâne internat până la moarte în clinica Burghölzli pentru alienații mintal, din Zürich. Niciun tratament nu-l ajută. Singurul vizitator permanent este mama sa. Albert Einstein îl vizitează o singură dată (înaintea plecării în America, când cântă amândoi o sonată de Bach și este făcută poza de pe coperta cărții), iar după ce emigrează în Statele Unite, legătura se rupe definitiv.

Despre toate acestea vorbește romanul lui Seksik, o carte superbă despre neputința de a-ți ajuta copilul să depășească o boală cumplită, despre durerea maternă în fața destinului, despre incapacitatea părintelui de a-și exprima sentimentele. O poveste reală, văzută din trei persective: a lui Albert, a fostei sale soții Mileva și a lui Eduard însuși. Iar această din umră perspectivă dezvăluie măiestria de scriitor a lui Seksik.

Elena Ferrante – Prietena mea  genială. Traducere din italiană de Cerasela Barbone

Alt roman superb al colecției, primul volum, suntem informați, dintr-o „tetralogie napolitană”, despre prietenia dintre două adolescente în lumea sumbră napolitană de după al doilea război mondial. Elena Ferrante este pseudonimul unei romanciere italiene. A publicat șase cărți. Prietena mea genială este primul roman dintr-o serie despre două fete inteligente și descurcărețe din Napoli, care încearcă să-și construiască o viață într-o cultură violentă și opresivă.

„Când eram mică – pe la doisprezece-treisprezece ani –, eram absolut convinsă că  o carte bună trebuie să aibă un bărbat drept erou și lucrul ăsta mă întrista foarte tare. Dar după vreo doi ani faza aceea s-a încheiat. La cincisprezece ani, am început să scriu povești despre fete curajoase aflate în situații dificile. Însă am rămas cu convingerea – e adevărat, tot mai accentuată – că cei mai mari povestitori  sunt bărbații și că, dacă vrei să scrii, trebuie să înveți să povestești ca ei.” mărturisește Elena Ferrante, care reușește să scrie o carte pe măsura aspirațiilor ei.

Acțiunea romanului este plasată în anii 1950, în mahalalele unui Napoli cenușiu. E povestea a două fete, a unei mahalale pe străzile căreia se duc lupte între bande rivale, a unei copilării în parte condamnate datorită sărăciei. Prietenia dintre cele două este redată în detaliu, pe măsura maturizării lor. O lume în care învățătura este privită ca ceva inutil, pe care oamenii o ignoră, dar care rămâne atracția uneia dintre eroine.

„Prietena mea genială este unul dintre cele mai nuanțate portrete ale prieteniei dintre femei din memoria recentă.” – Vogue