Literatura bate premiile sau premiile bat literatura?

Premiul Nobel a devenit, pe buna dreptate, cea mai controversata recompensa literara, surclasand pana si premiile anuale ale Uniunii Scriitorilor din Romania! Cel mai bun banc (dar sa fie, oare, un banc?) din ultima vreme este unul legat de recenta acordare a celei mai importante distinctii literare internationale.

Pe www.greatbooksguide.com, Ted Giola isi incepe analiza polemica/parodica intitulata Premiul Nobel pentru literatura intr-un univers alternativ, ricanand savuros: “Am avut o presimtire ca o scriitoare femeie care traieste in Marea Britanie va castiga Premiul Nobel pentru literatura in acest an. Dar nu ma consideram deloc pregatit pentru ametitoarea senzatie resimtita atunci cand am aflat ca tocmai J.K. Rowling a castigat atat de ravnitul trofeu…”.
Ceva similar, va reamintiti, a incercat si Laurentiu Ulici cu ani in urma, in Nobel contra Nobel, contestand multe dintre numele laureate, din 1901, de la infiintarea premiului, si pana azi. Multe dintre numele propuse de Ulici se regasesc si intre optiunile lui Ted Giola, evident nu si cele ale scriitorilor romani (ceea ce, pe de alta parte, imi aminteste de vorbele lui Umberto Eco, cel care, intrebat la Bucuresti ce scriitori romani ar merita Premiul Nobel, a raspuns emblematic: “Cu placere, va spun doua nume de scriitori romani care ar merita premiul… daca imi spuneti si voi doua nume de scriitori bielorusi care l-ar putea lua”).
In cazul lui Giola, exista si destule nume necontestate: Kipling (1907), Yeats (1923), George Bernard Shaw (1925), Pirandello (1934), Gide (1947), T.S. Eliot (1948), Faulkner (1949), Hemingway (1954), Camus (1957), Steinbeck (1962), Seferis (1963), Sartre (1964 – premiu refuzat!), Beckett (1969), Soljenitin (1970), Neruda (1971), Montale (1975), Bellow (1976), Singer (1978), Milosz (1980), Canetti (1981), Marquez (1982), Paz (1990), Naipaul (2001).
Mult mai multe sunt puse sub semnul intrebarii, majoritatea in chip legitim din punct de vedere literar: Prudhomme vs Tolstoi, in chiar primul an de acordare – 1901, Lagerlof vs Strindberg (1909), Benavente(?) vs Kafka (1922), Roger Martin du Gard vs Joyce (1937), Silanpaa vs Musil (1939), Laxness vs Brecht (1955), Shmuel Agnon (!) vs Borges (1966), Soyinka vs (totusi, scriitorul francez) Ionesco (1986)…
Alte propuneri incearca reparatii morale pentru oropsitii din afara mainstream-ului, Giola mergand pe ideea ca, daca tot au fost premiati pentru literatura filosoful Bergson (1937), matematicianul-filosof Russell (1950) si politicianul-memorialist Churchill (1953), si alti reprezentanti ai unor genuri asazise de nisa ar merita distinctia: Conan Doyle (1926), Orwell (1945), Chandler (1956), Ian Fleming (1960 – inlocuindu-l, scandalos, pe Saint-John Perse!), Agatha Christie (1966, impreuna cu… Borges), Tolkien (1972), Lennon & McCartney (1974), Philip K. Dick (1979), Bradbury si Heinlein (1987), Dylan (1992 – cu observatia justa ca si-a publicat textele cantecelor si, separat, in volume), Lem (1996 – inlocuind-o pe inexplicabila sa compatrioata Szymborska), Le Carre (2002) si Rowling (2007).
Chiar daca unele idei pot fi aiuristice (de ce sa-l inlocuiesti pe Hesse cu Broch in 1946?), sa admitem ca, in multe cazuri, Giola are dreptate. Cel putin in ceea ce-i priveste pe mai mult decat nedreptatitii din ultimii ani: Llosa (2003), Updike (2004), Kundera (2005), Philip Roth (2006)…