Literatura în totalitarism/ de Stelian Țurlea

Alice Munro

Fugara

Editura Litera

Traducere și note de Mihnea Gafița. Cartea cuprinde opt povestiri despre natura oscilantă și surprinzătoare a dragostei. „De la prima povestire, despre o tânără femeie care se dovedește incapabilă să-și părăsească soțul, deși își închipuie că este hotărâtă s-o facă, până la cele trei povestiri ce dezvăluie emoțiile complexe ale eroinei lor, o femeie pe nume Juliet, oamenii despre care scrie Munro – femei de toate vârstele și stările sociale, cu prietenii, părinții și copiii lor – capătă sub ochii noștri o viață absolut reală, ca și cum ne-ar fi vecini. Scriitoarea are darul miraculos de a face povestirile acestea la fel de autentice și de memorabile ca povestea propriei noastre vieți.”

Mariusz Szczygieł

Gottland

Editura ART

Cartea europeană a anului 2009. Traducere din limba polonă de Ana Maria Luft. „Este o colecție splendidă de reportaje literare despre Cehoslovacia secolului trecut, trecând dincolo de stereotipuri culturale și surprinzând unicitatea spiritului ceh prin prisma unor personaje excepționale: actrița Lida Baarová, femeia care l-a făcut pe Goebbels să plângă, sculptorul Otokar Švec, autorul celei mai mari statui a lui Stalin din lume, care-a decis să-și ia viața înainte să-și termine creația, o nepoată a lui Franz Kafka, care a cultivat anonimatul, cântăreața Marta Kubišová, căreia regimul comunist i-a interzis să cânte timp de 20 de ani, ștergându-i toate înregistrările din arhivele radio, legendarul fabricant de pantofi Tomáš Bata, care-a întemeiat un oraș pe care l-a controlat în totalitate, scriitorul Eduard Kirchberger, care s-a reinventat și a devenit Karel Fabián și mulți alții.”

Ana Barton

Prospect de femeie

Editura Herg Benet

Ana Barton are 40 de ani și este manager editorial al revistei feministe „catchy.ro” și are o fiică de 14 ani. Scrie, susține ea, de douăzeci de ani, dar aceasta e cartea ei de debut. „Nu m-am gândit niciodată că scriu o carte sau că scriu texte pentru o carte. Nu vedeam volumul între coperte. Eu am scris pentru plăcerea de a scrie. La un moment dat, m-am gândit cum ar fi să mi se întâmple ceva, fiindcă nu știe nimeni cât trăiește. Mi-am dat seama că, poate, copilului meu nu îi va rămâne nimic de la mine. Cei apropiați, lângă care trăiești zilnic, te văd în ipostazele tale domestice și funcționale, iar eu m-am gândit că propriul meu copil nu știe ce este în sufletul mamei sale. Și, în acel moment, am zis, OK, și-n ziua în care eu nu o să mai fiu, ea o să citească aceste rânduri și o zică «uite, mama, care-mi făcea lasagna sau clătite, este tipa care mi-a lăsat textele astea». Acest gând a fost cel care m-a motivat și am zis că acum e momentul să scriu, iar această primă carte i-am dedicat-o fetei mele.”

Lucia Verona

Crima de la jubileu

Editura Tritonic

Ediția a doua, revăzută. O carte despre care Horia Gârbea scria, la prima ediție, cam exagerat, că ar fi „cel mai bun policier al nostru din ultimii 20 de ani, sau chiar de dinainte.”

„Un grup de oameni, izolați de intemperii, ar avea interesul să scape de prima victimă, pentru că va fi și o a doua, nu mai vorbesc de a treia, există o crimă în trecut ale cărei ecouri tulbură prezentul eroilor, există mai ales o detectivă ad-hoc, care nu are nicio legătură cu forțele polițienești regulate și care dezleagă misterul până la capăt. Avem și detaliile de atmosferă: somniferele, pana de curent, umorul macabru. În plus, Lucia Verona vine cu o B-story, ale cărei capitole se intercalează cu ale poveștii principale. E povestea unui om care a făcut parte din mafie, în State, și a profitat de prăbușirile de la Unșpe Răpciune ca să se dea mort și s-o ia razna prin lume sub identități de schimb și operații estetice. Nu vom afla pînă la final ce este cu acest misterios deghizat și care e rolul lui în povestea A, cu care aparent nu are legătură.”

Ana Selejan

Literatura în totalitarism

1959-1960

Vol. 6. La răscruce de generații

Editura Cartea românească

Ultimul volum al celebrului studiu, început în 1994, asupra fenomenului literar românesc din perioada 1949-1960. Cărțile Anei Selejan despre realismul socialist sunt primele de acest gen în spațiul literaturii est-europene. „Mirarea mea continuă – spune autoarea –, pe parcursul documentării, a fost aceasta: cum o masă mare de scriitori (și  ceilalți artisti) de vârste și valori literare diferite au putut fi dirijați spre o creație străină de legile și funcțiile esteticului de o mână de critici și ideologi literari, toți tineri, toți pătimași, toți fără operă, atenți la păstrarea purității politice și la difuziunea largă a paradigmei, bucuroși să fie rotițe eficiente în mecanismul ideologizării publicului prin scrieri (Paul Georgescu, Ion Vitner, Ov.S. Crohmălniceanu, Radu Popescu, Savin Bratu, Mihail Petroveanu, M. Gafița, Andrei Băleanu, N. Tertulian, M. Novicov, Georgeta Horodincă s.a.), și cum se conforma această masă de creatori la toate sugestiile aberante ale acestora.”

Traian Vasilcău
Sfeșnic în rugăciune
Notograf Prim

Poetul basarabean Traian Vasilcău – pseudonim Traianus – s-a născut în 1969, a absolvit istoria și etnopedagogia și e președinte al Fundației culturale „Pasărea Phoenix”. A  publicat peste 44 de cărți, fapt ce poate inhiba și pune pe gânduri un cititor. Scrie enorm, e omniprezent în spațiul cultural, poezia sa e accesibilă, cu reflecții ontice, cu conștiința că trăim dominați de mister. „Dacă sînt, atunci cine mai sînt/ Și de ce mai sînt, când lumea toată/ E ca un apus strivit sub roată?” Folosește o limbă cu subtilități prozodice, uneori inventează cuvinte. „Eu nu inventez nimic.Eu doar regîndesc universul”, obișnuiește să spună pe blogul pe care e foarte activ.