Literatura sarbilor din Romania (VIII)

Din generatia autorilor nascuti pe la 1940 provin doi poeti (exceptandu-i pe C. Milenovici, despre care deja a fost vorba, si pe poetul si pictorul Mihailo Ilici) care ocupa un loc deosebit in literatura sarbilor din Romania: Vlada Barzin si Draga Mirjanic.

Primul dintre ei s-a stins din viata luna trecuta (n. in satul Gelu din judetul Timis, in 1940), a fost de meserie contabil, dar a trait toata viata pentru poezie si alte iesiri in diferite genuri literare nu a avut.
A debutat cu poeme (Oda pamantului) in ziarul Pravda/ Dreptate, in anul 1967; in volum a debutat in 1975, cu poezii in limba sarba (Cand plesnesc mugurii).
Au urmat volumele Fluxuri stelare (1979), Comori de nepretuit (1983), Nelinistitele intinderi de vis (1988). A publicat si o carte de poezie in limba romana – Nemuririle ierbii, Editura “Facla”, 1984 -, iar volumul Atlantida, Edtura Hestia, 1992, a fost tradus de Carmen Blaga si Lucian Alexiu.
Ultima carte a lui Barzin, Apus (2001), a fost o selectie din opera sa poetica, ei adaugandu-i-se cateva poezii inedite.
Poezia lui a fost publicata in Serbia si Ungaria, in diverse antologii, dar si in reviste si ziare. Un loc deosebit il ocupa traducerea poeziei lui in limbile minoritatilor nationale din Romania. Despre el au scris multi dintre confratii sai si colegii lui scriitori romani, precum Lucian Alexiu si Eugen Dorcescu.
Opera lui Barzin nu a fost foarte bogata, dar a fost apreciata si confirmata prin cateva premii oferite de confratii sai din Banatul romanesc, dintre care amintesc Premiul revistei Knijevni jivot (fond literar Vladimir Ciokov) pentru volumul de versuri Juramantul intinderilor (1987). A fost unul dintre fondatorii cercului literar Krila/Aripi, in satul sau natal, unde a trait cel mai mult timp scriind si practicandu-si meseria. Cativa ani buni Vlada Barzin i-a pierdut in Baragan (1951- 1955), alaturi de multi concetateni.
Cel mai tanar dintre poetii-frati Mirjanic (Mirianici), Draga (n. in Sanmartinul sarbesc, judetul Timis, 1940), cunoscut poet si cronicar de carti, si-a petrecut intreaga viata in ziaristica (la radio sau la ziare si reviste). Chiar si acum, la pensie, tine o rubrica la Na?a rec/Cuvantul nostru, intitulata Tezaurul ortodoxiei.
Draga Mirianici scrie in limba sarba si, totodata, traduce din limba romana in limba sa materna.
Debutul in presa a avut loc in 1958, iar in literatura, in anul 1959, la revista Novi zivot/Viata noua, cu o poezie intitulata Poemul nou. Din 1964, de cand a debutat cu volumul Rime palpitante, ESPLA, Bucuresti, a publicat zece volume de poezie si versuri pentru copii. Din lirica lui D. Mirianici, subliniem volumele Momente lirice (1973) si Ecourile campiei (1979), iar din creatia lui dedicata cititorilor mici semnalam volumele de versuri Poezii de ghiozdan (1971) si Copilarie de cantat (1991), pentru care autorul a obtinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania.
In afara de acest trofeu, poetul D. Mirianici a primit Premiul Uniunii Democrate a Sarbilor din Romania – 1996, Premiul Literar Sarbesc – 1999; Premiul Diasporei Sarbesti – Frankfurt, 1999.
Poezia lui este tradusa in limbile Banatului romanesc: romana, maghiara si germana. In traducere, in limba romana, autorul a fost ajutat de Valeriu Drumas si Vasile Versavia. Rodul acestei colaborari a fost volumul Soare in picaturi de roua, Editura Facla, 1987. Draga Mirianici este prezent in numeroase culegeri si antologii de poezie aparute in Romania si in Serbia. El este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al celei din Serbia. Traieste ca pensionar la Timisoara.
Fratele lui Drago – Doka Mirjanic (Gioca Mirianici), n. 1937 la Sanmartinul sarbesc, m. 2001 – a fost om de carte, profesor la scoala generala din satul natal, apoi la Liceul sarbesc “Dositei Obradovic” din Timisoara si la Facultatea de filologie a Universitatii de Vest din capitala Banatului, de unde incepe Europa a Treia, cum considera Cornel Ungureanu, marele prieten si insotitor literar al scriitorilor sarbi din Romania. In afara de activitatea didactica, G. Mirianici a colaborat cu multe institutii in tara-mama, precum Matica Srpska din Novi Sad, a scris poezii pentru copii, proza scurta, eseuri, reportaje si recenzii literare.
Debutul literar si l-a facut in anul 1953 (cu poemul Primavara, in revista Kulturni upitnik/Intrebarea culturala, iar debutul editorial a avut loc impreuna cu fratele sau Drago, cu volumul de versuri intitulat Rime palpitante, ESPLA, Bucuresti, 1964.
Urmatoarele doua carti le-a publicat de asemenea impreuna cu fratele sau mai mic: Sirag de reverii (1968) si Poezii de ghiozdan – versuri pentru copii (1971).
Dupa asta interesul lui s-a mutat inspre spatiul didactic – a scris peste douazeci de manuale scolare (singur sau in colaborare) pentru scoala generala si liceu.