Locuitorul de sculpturi/ de Ziarul de duminică

Lucian Gruia

Brâncuși și reveriile materiei

Editura Limes

„Mi-am imaginat – spune autorul – în ce ar fi constat momentul revelației în Templul eliberării sufletului de corp, proiectat de Brâncuși pentru maharadjahul Yeswant Rao Holcar de Indor (dacă s-ar fi realizat monumentul). Pătrunzând prin pasajul subteran în interiorul camerei de meditație (de forma dublului capitel al Coloanei sărutului), ne-ar fi întâmpinat acolo trei Păsări în spațiu: din marmură neagră reprezentând moartea, din marmură albă simbolizând viața și bronz polisat întruchipând spiritul. Când soarele ar fi ajuns la zenit, razele sale, coborâte prin orificiul circular al plafonului, reflectate de bronzul polisat al Păsării, ar fi străluminat încăperea. Pelerinul orbit și-ar fi aplecat capul spre bazinul cu apă. Acolo, ar fi descoperit cu uimire chipul său în dreapta celui al Regelul regilor, simțindu-se Fiul alături de Tatăl.

Pornind de aici, mi-am imaginat ce senzații am avea în interiorul altor sculpturi brâncușiene, dacă acestea ar fi fost locuibile. Desigur, în interiorul ovoidal al Începutului lumii ne-am simți liniștiți ca în pântecele matern, iar într-o Pasăre măiastră, extazul sufletului spre transcendent ar fi irepresibil. Ce frumoasă biserică ar putea fi sculptura Trei pinguini, sugerând trinitatea divină și familia sacră!

Mi-am închipuit apoi ce senzații a trăit Brâncuși modelând lutul, cioplind piatra sau marmura, șlefuind bronzul și inoxul. M-am mai întrebat: prin ce miracol a făcut Brâncuși ca formele sale să devină imponderabile, Peștii să înoate și Păsările să zboare?

În sfârșit, am încercat să lămuresc în ce ar consta «locuirea» brîncușiană. Pentru aceasta am proiectat, peste Coloana fară sfârșit, apa Jiului, Masa tăcerii, scaunele aleii, Poarta sărutului și Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Am concluzionat, conform definițiilor filosofului Constantin Noica (împătimit și el de Brâncuși),  că sculpturile realiste ale titanului de la Hobița aparțin «devenirii întru devenire», iar cele care relevă spiritul formelor «devenirii întru ființă»”