Locul leului nu-i in trena exportatorilor

O tema obsedanta: cine si cum ii sprijina pe exportatori? Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din Romania, care si-a indulcit tonul in dialogul cu Banca Nationala, gandeste acum ca un euro de 37.500 de lei ar fi un pansament pe o rana care sangereaza. Fara sa le rezolve insa total problemele.

Dar mai e posibila, acum, in 2005, stimularea exporturilor prin cursul valutar? Si, apoi, este sanatoasa, sub aspect economic, o astfel de subventie? In perspectiva integrarii, Banca Nationala se concentreaza asupra unui obiectiv unic: stabilitatea preturilor. Apoi, un astfel de stimulent (deprecierea fortata a leului) ar avea efecte numai pe termen scurt. Nu insa si pe termen lung. Asa ca va fi nevoie de alte masuri pentru sprijinirea exporturilor.

Exporturile nu vor atinge efici-enta asteptata fara o ameliorare a raportului cantitate-calitate. Fiindca numai produsele care incorporeaza mai multa inteligenta, mai multa competenta pot fi vandute mai avantajos.

Romania nu are nici un motiv sa se “specializeze” in exportul de produse brute. Sansa noastra este sa vindem scump produse inalt prelucrate. Sa obtinem castiguri de valuta din exportul unor fabricate cu o mare cantitate de valoare adaugata.

Numai produsele cu volum mic, consumuri reduse si calitate inalta sunt cautate pretutindeni. Numai astfel de produse sunt competitive.

Barierele din calea exporturilor romanesti sunt reale. Dar nu sunt de netrecut. Ele se ridica, aproape fara exceptie, in fata performantei. Din nefericire insa, in structura exporturilor noastre inca nu sunt predominante fabricatele ce mizeaza mai mult pe informatie prelucrata si mai putin pe volum. Masa metalica, plastica sau lemnoasa. Dovada ca produsele romanesti pentru export au nevoie de mai multa competitivitate. Desigur, si prin pret. Dar in principal au nevoie de competitivitate prin calitate.

Cat priveste pretul, calculele arata ca mult timp deprecierea monedei nationale a asigurat competitivitatea exporturilor romanesti. Deprecierea mare si salariile mici. De aici inainte insa, nici cursul, intr-o prima faza, nici salariile, intr-o a doua faza, nu vor mai putea asigura avantaje. Nici comparative si nici competitive.

Asa ca solutia va fi legata de reducerea consumurilor. Plus alte conditii ce nu mai tin de exportatori. Ci de macroeconomie. Notez: continuarea dezinflatiei, intensificarea productivitatii muncii, un bun control al deficitului fiscal si al balantei de plati externe. In acelasi timp, presiunea suplimentara asupra echilibrului balantei de plati si asupra cursului leului va putea fi atenuata numai prin accelerarea restructurarii sectoarelor economice dependente de importurile energetice.

Numai asa va fi posibila multiplicarea rezultatelor pozitive. Am in vedere, in primul rand, o imbunatatire evidenta a structurii exporturilor in conditiile unei rate anuale a inflatiei cu o singura cifra. Insotite de accelerarea cresterii economice.